Patriarhului Daniel
Numele: Dan Ilie Ciobotea;
Data nasterii: 22 iulie 1951;
Locul nasterii: satul Dobresti, comuna Bara (Timis);
Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucuresti (‘76), Facultatea de Teologie Protestanta din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolica din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79).
Aceasta ar fi cartea de vizita academica succinta a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Romane, considerat unul dintre cei mai cultivati capi ai Bisericii Romane din istorie. Pe de alta parte, CV-ul inaltului prelat, atat cel de dinainte de 1989, cat si cel post-revolutie, contine o multime de gauri negre.
Cei care i-au studiat biografia s-au intrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tanar student roman sa tranziteze nestigherit, de nenumarate ori, granitele de vest ale tarii, intr-o perioada in care obtinerea unui pasaport era un vis interzis majoritatii romanilor.
Practic, din 1976 si pana in 1988, existenta lui Dan Ilie Ciobotea a insemnat un „du-te-vino” permanent intre Romania si tari precum Franta, Germania sau Elvetia.
Iata cum arata biografia ante-’89 detaliata a lui Dan Ciobotea afisata chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Romane:
1978-1980 – studiaza la Facultatea de Teologie Catolica a Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
15 iunie 1979 – sustine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulata: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
31 octombrie 1980 – o versiune extinsa a acestei teze, pregatita sub indrumarea mentorului sau, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, este sustinuta la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti, cu titlul: Teologie si spiritualitate crestina. Raportul dintre ele si situatia actuala;
1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elvetia;
In acelasi timp, Daniel a avut timp sa faca o multime de drumuri in tara in intervalul ’80-’88, iar in 1987, spre surprinderea totala a apropiatilor, s-a calugarit. Pe 6 august 1987 a inceput oficial ascensiunea spectaculoasa spre structurile puterii a tanarului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci in varsta de 36 de ani.
La data mentionata mai sus a intrat in monahie cu numele Daniel, avandu-l ca nas de calugarie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (staretul) Manastirii Sihastria din judetul Neamt. A fost hirotonit ieromonah (calugar cu functie de preot). Un an mai tarziu, in 1988, a fost ridicat in rang, pana la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului in structurile monahale).
Fotografiile din arhiva personala arata insa ca Dan Ciobotea a intrat in structurile inalte ale puterii bisericesti cu mult timp inainte de calugarie.
Monahul Daniel a fost numit in 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. In acelasi an, a devenit
conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti. Caracteristicile ambelor functii tind sa confirme speculatiile potrivit carora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Romane.
In biografia patriarhului urmeaza perioada cea mai misterioasa, nelamurita total pana in prezent – 1989-1990. Intamplarile circumstantiale ar putea explica, insa, explozia spectaculoasa in structurile puterii inregistrata atunci.
Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai rusinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Pe 17 decembrie 1989, in mijlocul macelului de la Timisoare, Patriarhul Teoctist Arapasu i-a trimis o telegrama lui Nicolae Ceausescu in care, teoretic, l-a informat in privinta Adunarii Nationale Bisericesti, care tocmai avusese loc.
Expertii interpreteaza insa telegrama ca un gest de sustinere a dictatorului comunist in privinta masurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai tarziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o sedinta a Sfantului Sinod in care si-a anuntat mitropolitii ca este de acord cu masurile dispuse de regimul dictatorial si ca miscarea populara ar putea destrama structurile statului si, implicit, Biserica Ortodoxa Romana. Toti subordonatii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, in acele zile, regimul comunist.
Fuga cuplului dictatorial a semanat panica si in randul capilor Bisericii Ortodoxe din Romania. In noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a disparut pur si simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvaluit la multi ani dupa Revolutie. In urmatoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Manastirea Regala „Sfanta Treime” din Sinaia.
Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria in cartea „Vremea Seniorilor” aparuta in 2005:
„Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa Romana”.
Evenimentele acelor zile indica o lovitura de palat in sanul Bisericii Ortodoxe Romane, care a vizat indepartatea Patriarhului si care se va dovedi partial reusita. Intr-adevar, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revolutiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea si i-a recomandat si locul in care sa se ascunda. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989.
Urmeaza data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat doua evenimente notabile. Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze. Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau „motive de sanatate”.
Pe de alta parte, in aceeasi zi, a fost infiintat Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup faceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Staniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchis si cativa oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea si Teodor Baconsky.
Grupul de reflectie a reusit printre altele sa impuna in primele zile ale anului 1990 predarea religiei in scoli. Dar influentul Daniel l-a propus in timpul sedintelor pe Bartolomeu Anania pentru functia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsa. Pe de alta parte, Daniel „l-a rechemat pe Teoctist in scaunul Patriarhal” pe de 4 aprilie 1990, data la care, de altfel, grupul a fost desfiintat. Patriarhul Teoctist avea atunci varsta de 74 de ani.
Comunicatul din 18 ianuarie, de „demitere” a patriarhului, a fost explicat succint de insusi Patriarhul Teoctist intr-un interviu acordat in aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph:
„In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod, dupa insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR…
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare…”.
Practic, in perioada 18 ianuarie – 4 aprilie 1990, BOR a fost condusa de catre locotenenta lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obtinute de protosinghel in acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, cu titlul de „Lugojanul”, iar in 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai inalta treapta in ierarhia bisericeasca).
La scurt timp dupa aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la sefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat inca din 1986, deoarece Teoctist se pare ca ar fi dorit sa-l instaleze acolo pe favoritul sau, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei „furnizezeaza” viitorul Patriarh al Romaniei.
La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost inscaunat.
A urmat perioada de sefie la Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a facut-o extrem de bogata. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. In 1996, in preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iasi pe candidatul la presedintie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat sa vina la Iasi si a lansat o declaratie provocatoare indemnand enoriasii „sa nu voteze cu Anticristul”, cu adresa la liberul-cugetator declarat Ion Iliescu.
S-a facut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, in care senatorul iesean Ion Solcanu spune ca „e omul nostru trebuie ajutat”.
12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.
„Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a castigat batalia pentru Patriarhia Romana in fata Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, in cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. In primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 si Ioan al Covasnei si Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Castigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majoritatii votantilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat aparut ca din joben in urna Sfantului Sinod, in dimineata zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfantului Sinod prezenti la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei in prima sedinta a Sinodului”, se arata intr-un articol din presa vremii.
Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu sanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns insa Mitropolitul Moldovei, dupa plecarea lui Daniel la „centru”. Perioada „electorala”, de dupa moartea lui Teoctist, a fost foarte agitata. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de crestini ca este colaborator al Securitatii si membru al Masoneriei. Iata un afis lipit la Iasi pe gardul Mitropoliei Moldovei.
Sursa: Adevarul
Actualul patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără
precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente
misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu
fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Actualul patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără
precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente
misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu
fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.
Ştiri pe aceeaşi temă
„Scheletele“ din dulapul Patriarhului Daniel: „diavol” pentru
fratele ...
Numele: Dan Ilie Ciobotea;
Data naşterii: 22 iulie 1951;
Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş);
Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la
lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de
Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie
Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg
(‘79).
Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel
al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi
capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului
prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine
o mulţime de găuri negre.
Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a
fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de
nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care
obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor.
Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a
însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa,
Germania sau Elveţia.
Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată
chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române:
1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a
Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a
Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din
Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai
sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub
îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este
susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu
titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi
situaţia actuală;
1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;
FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA:
ganduridinierusalim.com
În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară
în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a
apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial
ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie
Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani.
La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel,
avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul)
Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah
(călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat
în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul
arhimandritului în structurile monahale).
Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în
structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de
călugărie.
Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR
înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS
Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în
iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i
sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com
Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele
Dumitru Stăniloaie şi de viitorul guru MISA, Gregorian Bivolaru (centru)
FOTO ganduridinierusalim.com
Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al
Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În
acelaşi an, a devenit
conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic
Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind
să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt,
responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.
În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă,
nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările
circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în
structurile puterii înregistrată atunci.
Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din
istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul
măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o
telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în
privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc.
FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate
Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a
dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a
revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul
Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat
mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial
şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi,
implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord,
iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist.
Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor
Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie,
Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a
fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile,
Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime"
din Sinaia.
Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al
patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005:
"Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican
Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu
adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română".
Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii
Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va
dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate
personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat
patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se
ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui
Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor
post-decembrie 1989.
Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente
notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul
că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune
şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de
sănătate".
Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie
pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din
grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor
doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie,
preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni
din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi
Teodor Baconsky.
Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul
Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din
anul 1992
Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile
ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a
propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de
Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă
parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4
aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat.
Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani.
Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost
explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat
în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily
Telegraph:
"In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi
dea demisia?
— Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un
Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest
lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o
demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului
Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al
BOR...
» Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie?
— Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...".
Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de
către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale
obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12
februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae
Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de
"Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai
înaltă treaptă în ierarhia bisericească).
La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel
Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat
încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze
acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei.
Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează"
viitorul Patriarh al României.
La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat.
Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba
Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje
extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu
şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei
Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro
A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care
Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul
Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale,
mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion
Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie
provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu
adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu.
S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme
PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru
trebuie ajutat”.
12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.
Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter
electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul
episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată
pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În
fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe
atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, între timp ales
arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, unul dintre oamenii de încredere
al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro
"Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a
câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului
Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin
organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de
mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi
Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui
Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al
treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în
dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod
prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a
Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii.
Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins
turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea
lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui
Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din
nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii
şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul
Mitropoliei Moldovei.
Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui
ÎPS Daniel Ciobotea) 2007
“Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu
inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea
(fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia,
la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea
d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe
din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de
Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi"
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Actualul patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără
precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente
misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu
fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.
Ştiri pe aceeaşi temă
„Scheletele“ din dulapul Patriarhului Daniel: „diavol” pentru
fratele ...
Numele: Dan Ilie Ciobotea;
Data naşterii: 22 iulie 1951;
Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş);
Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la
lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de
Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie
Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg
(‘79).
Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel
al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi
capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului
prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine
o mulţime de găuri negre.
Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a
fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de
nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care
obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor.
Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a
însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa,
Germania sau Elveţia.
Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată
chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române:
1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a
Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a
Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din
Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai
sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub
îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este
susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu
titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi
situaţia actuală;
1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;
FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA:
ganduridinierusalim.com
În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară
în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a
apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial
ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie
Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani.
La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel,
avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul)
Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah
(călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat
în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul
arhimandritului în structurile monahale).
Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în
structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de
călugărie.
Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR
înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS
Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în
iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i
sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com
Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele
Dumitru Stăniloaie şi de viitorul guru MISA, Gregorian Bivolaru (centru)
FOTO ganduridinierusalim.com
Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al
Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În
acelaşi an, a devenit
conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic
Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind
să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt,
responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.
În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă,
nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările
circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în
structurile puterii înregistrată atunci.
Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din
istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul
măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o
telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în
privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc.
FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate
Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a
dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a
revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul
Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat
mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial
şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi,
implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord,
iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist.
Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor
Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie,
Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a
fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile,
Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime"
din Sinaia.
Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al
patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005:
"Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican
Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu
adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română".
Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii
Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va
dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate
personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat
patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se
ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui
Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor
post-decembrie 1989.
Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente
notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul
că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune
şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de
sănătate".
Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie
pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din
grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor
doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie,
preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni
din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi
Teodor Baconsky.
Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul
Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din
anul 1992
Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile
ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a
propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de
Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă
parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4
aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat.
Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani.
Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost
explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat
în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily
Telegraph:
"In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi
dea demisia?
— Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un
Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest
lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o
demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului
Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al
BOR...
» Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie?
— Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...".
Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de
către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale
obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12
februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae
Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de
"Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai
înaltă treaptă în ierarhia bisericească).
La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel
Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat
încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze
acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei.
Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează"
viitorul Patriarh al României.
La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat.
Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba
Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje
extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu
şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei
Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro
A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care
Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul
Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale,
mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion
Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie
provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu
adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu.
S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme
PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru
trebuie ajutat”.
12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.
Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter
electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul
episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată
pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În
fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe
atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, între timp ales
arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, unul dintre oamenii de încredere
al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro
"Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a
câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului
Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin
organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de
mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi
Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui
Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al
treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în
dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod
prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a
Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii.
Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins
turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea
lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui
Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din
nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii
şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul
Mitropoliei Moldovei.
Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui
ÎPS Daniel Ciobotea) 2007
“Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu
inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea
(fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia,
la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea
d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe
din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de
Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi"
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Actualul patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără
precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente
misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu
fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.
Ştiri pe aceeaşi temă
„Scheletele“ din dulapul Patriarhului Daniel: „diavol” pentru
fratele ...
Numele: Dan Ilie Ciobotea;
Data naşterii: 22 iulie 1951;
Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş);
Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la
lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de
Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie
Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg
(‘79).
Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel
al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi
capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului
prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine
o mulţime de găuri negre.
Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a
fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de
nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care
obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor.
Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a
însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa,
Germania sau Elveţia.
Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată
chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române:
1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a
Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa);
1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a
Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din
Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai
sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub
îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este
susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu
titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi
situaţia actuală;
1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia;
FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA:
ganduridinierusalim.com
În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară
în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a
apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial
ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie
Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani.
La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel,
avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul)
Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah
(călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat
în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul
arhimandritului în structurile monahale).
Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în
structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de
călugărie.
Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR
înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS
Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în
iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i
sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com
Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele
Dumitru Stăniloaie şi de viitorul guru MISA, Gregorian Bivolaru (centru)
FOTO ganduridinierusalim.com
Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al
Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În
acelaşi an, a devenit
conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic
Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind
să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt,
responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române.
În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă,
nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările
circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în
structurile puterii înregistrată atunci.
Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din
istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul
măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o
telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în
privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc.
FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate
Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a
dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a
revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul
Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat
mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial
şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi,
implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord,
iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist.
Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor
Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie,
Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a
fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile,
Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime"
din Sinaia.
Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al
patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005:
"Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican
Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu
adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română".
Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii
Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va
dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate
personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat
patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se
ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui
Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor
post-decembrie 1989.
Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente
notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul
că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune
şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de
sănătate".
Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie
pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din
grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor
doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie,
preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni
din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi
Teodor Baconsky.
Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul
Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din
anul 1992
Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile
ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a
propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de
Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă
parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4
aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat.
Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani.
Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost
explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat
în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily
Telegraph:
"In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi
dea demisia?
— Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un
Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest
lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o
demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului
Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al
BOR...
» Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie?
— Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...".
Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de
către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale
obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12
februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae
Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de
"Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai
înaltă treaptă în ierarhia bisericească).
La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel
Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat
încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze
acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei.
Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează"
viitorul Patriarh al României.
La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi
Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat.
Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba
Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje
extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu
şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei
Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro
A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care
Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul
Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale,
mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion
Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie
provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu
adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu.
S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme
PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru
trebuie ajutat”.
12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.
Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter
electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul
episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată
pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În
fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe
atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, între timp ales
arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, unul dintre oamenii de încredere
al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro
"Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a
câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului
Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin
organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de
mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi
Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui
Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al
treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în
dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod
prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a
Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii.
Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins
turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea
lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui
Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din
nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii
şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul
Mitropoliei Moldovei.
Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile
Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui
ÎPS Daniel Ciobotea) 2007
“Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu
inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea
(fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia,
la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea
d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe
din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de
Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi"
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu