Comerţul morţii - practicanţii Falun Gong sunt închişi şi torturaţi pentru a alimenta traficul ilegal de organe

Există o documentaţie foarte detaliată, care te lasă fără respiraţie. Mărturii, interviuri, articole şi rapoarte întocmite de apărători ai drepturilor omului. Această antologie a cruzimii cuprinde doar o parte dintre cazurile care aruncă asupra regimului comunist de la Beijing acuzaţia de crime împotriva umanităţii.  Persecuţiile s-au declanşat în vara lui 1999, după un protest paşnic al adepţilor Falun Gong. Autorităţile începuseră deja campania mass-media, învinuindu-i de lucruri grave. Zece mii de oameni au venit spontan în Piaţa Tian An Men, inundată de sânge în 1989, când a luat amploare manifestaţia studenţească împotriva comunismului. De data aceasta, piaţa a rămas liniştită. Oficialii au promis că lucrurile se vor îndrepta. Dar a doua zi Falun Gong a fost interzisă prin lege. Iar cei care nu apucaseră să pornească înapoi, spre casă, au fost reţinuţi de poliţie. Unii nu au mai fost găsiţi niciodată de familii. Alţii au făcut ani de puşcărie şi lagăre. Alţii au murit. Misterios. De inimă sau atac cerebral. În  niciun caz din bătaie. Deşi corpurile pe care unele rude au reuşit să le vadă erau mutilate de tortură. Cu urme de lovituri care au învineţit pielea, arsuri de la ţigară, răni făcute cu fierul înroşit,  cu bastoane care produc şocuri electrice.

 

NUMĂRUL DISPARIŢIILOR ESTE IMENS

Vreme de câţiva ani, zeci de mii de adepţi au venit la Beijing în fiecare săptămână, pentru a convinge guvernul că exerciţiile şi meditaţiile lor nu pun în pericol siguranţa naţională, iar Falun Gong nu este o sectă malefică. După primele reţineri masive au observat că cei care îşi declarau identitatea erau uneori eliberaţi şi se puteau întoarce acasă. Dar rudele, prietenii, colegii sau şefii lor erau amendaţi, ameninţaţi, concediaţi,  hărţuiţi, bătuţi. Publicaţia Epoch times a făcut cunoscut în lume cazul familiei Yang din oraşul Dingzhou. Soţul a fost ridicat în timpul unui raid al Poliţiei. Nu era pentru prima oară, soţia lui, Lirong practica de mai mulţi ani Falun Gong. Cu toate intimidările autorităţilor Lirong nu a vrut să se dezică de credinţa sa. Soţul a fost din nou interogat, supus la imense presiuni psihice, ameninţat că va fi dat afară de la serviciu şi va rămâne pe drumuri. Dimineaţă a fost lăsat să plece. Ajuns acasă sub stare de şoc, Yang şi-a sugrumat soţia. A sunat la poliţie, ofiţerii au venit rapid şi au făcut o autopsie. Trupul femeii de 34 de ani era cald încă. Specialiştii s-au apucat de treabă. I-au extras mai multe organe interne care urmau să fie folosite pentru transplanturi plătite cu bani grei. Sângele nu se coagulase. «Asta nu este autopsie, este vivisecţie!» a exclamat un angajat al Biroului de Securitate Publică din oraş.

În anii care au urmat primelor arestări mulţi protestatari nu şi-au mai spus numele, gândindu-se că îşi protejează familia de hărţuire. N-au mai fost înregistraţi în actele oficiale ale Poliţiei, nu au mai fost notaţi în registrele lagărelor de muncă sau în cele din închisori. Familiile nu au mai ştiut unde sunt încarceraţi, dacă sunt vii sau morţi. Numărul dispariţiilor este imens. Drumul către prelevarea masivă de organe a fost deschis.

CONDAMNĂRI FĂRĂ PROCES ŞI LAGĂRE DE MUNCĂ

După ce l-au detronat acum jumătate de secol,  revoluţionarii l-au trimis pe ultimul împărat al Chinei la împletit coşuri din nuiele, să-l reeduce în spiritul doctrinei marxiste. Dar China a rămas un imperiu, unul comunist. Iar în acest imperiu persecuţiile Falun Gong se desfăşoară la scară gigantică. În ultimii cinci ani guvernul a utilizat un sfert din resursele sale financiare în acţiunile îndreptate împotriva acestei grupări spirituale. Un ofiţer din Departamentul de Justiţie al provinciei Liaoning declara cu mândrie  într-o şedinţă desfăşurată în lagărul de muncă forţată Masanjia „Fondurile folosite pentru a anihila Falun Gong au depăşit cheltuielile alocate unui război.”

Represiunea comandată de preşedintele Jiang Zemin se bizuie pe Biroul 610, cu putere absolută peste fiecare nivel al administraţiei din partid şi asupra celorlalte sisteme politice şi juridice. Superstructura înfiinţată special pentru a distruge mişcarea Falun Gong a primit mandat să atace în fiecare provincie, oraş, regiune, universitate şi serviciu guvernamental. Gestapo-ul chinezesc nu şi-a dezamăgit părintele. Circa 6000 de oameni au condamnări la peste 18 ani. Raportul Departamentului de Stat al SUA asupra Chinei precizează în 2005 că sunt aproximativ patru sute de centre de detenţie care se ocupă de „reeducarea” a peste 100 000 de persoane, condamnate frecvent fără proces. Vizionarea obsesivă a filmelor de convertire, muncă epuizantă de 18-20 de ore, privarea de somn pentru perioade lungi de timp, obligaţia de a scrie declaraţii de căinţă, de a repeta autoincriminări umilitoare, de a recita fraze murdare despre Falun Gong şi mentorul grupării. Sunt doar câteva dintre tehnicile folosite pentru a obţine de la prizonier semnarea unei mărturii de renunţare la valorile mişcării, angajamentul că nu va mai practica niciodată Falun Gong şi denunţarea cunoscuţilor. Este ceea ce propaganda roşie numeşte „transformare”.

Ouyang, un inginer electronist de 35 de ani, a părăsit închisoarea şi a fost trimis la şedinţe de spălare a creierului. A fost forţat să stea cu faţa la zid timp de nouă zile. Dacă se mişca, îl electrocutau. Dacă se prăbuşea de oboseală, îl electrocutau. În fiecare dimineaţă avea cinci minute pentru a mânca şi a se uşura. "Dacă nu o făceam, îmi udam pantalonii. Şi mă electrocutau şi pentru asta. Nu mai vedeam bine, pentru că mă uitam mereu la peretele din faţa mea, la 5 centimetri". Au urmat trei săptămâni de discuţii despre Falun Gong, timp de şaisprezece ore pe zi." Presiunea exercitată asupra mea era şi este incredibilă", a spus el. "În timpul acestor ultimi doi ani, am văzut cele mai rele lucruri pe care le poate face omul. Noi suntem într-adevăr cele mai crude animale de pe Pământ."

ASASINATE ÎNREGISTRATE CA SINUCIDERI

Acelaşi raport american al Departamentului de Stat estimează numărul practicanţilor Falun Gong morţi în aresturi şi lagăre: de la câteva sute la câteva mii. La sfârşitul lui martie informaţiile precizează  - 3010 de mărturii ale familiilor unor practicanţi care au murit în urma torturilor, 3010 de dosare documentate în detaliu. Experţii estimează că numărul real al asasinatelor comise de regimul comunist chinez împotriva adepţilor Falun Gong este de cel puţin cinci ori mai mare.

În 2000 raportorul ONU avertizase că peste 66% din victimele torturilor şi ale relelor tratamente în China sunt adepţii Falun Gong. Li Baigen, directorul adjunct al Biroului municipal de planificare din Beijing, a asistat în 1999 la o reuniune  organizată de cei trei oameni care conduc Biroul 610. În Marea Sală Populară din capitală au fost convocaţi  trei mii de funcţionari, pentru a discuta despre campania împotriva Falun Gong, a cărei vehemenţă trebuia să sporească, după opinia oficialilor comunişti nemulţumiţi. Deşi avuseră loc arestări, manifestaţiile paşnice de protest continuau în jurul oraşului. Li Lanqing, seful Biroului 610, a anunţat noua politică a guvernului în legătură cu mişcarea: "Denigrarea reputaţiei, ruinarea financiară şi distrugerea fizică".

După această reuniune, decesele aderenţilor în mâinile poliţiei au început să fie înregistrate ca sinucideri. Milioane de cărţi şi casete video au fost arse şi distruse în public. În China a fost blocat şi bruiat accesul la toate paginile de internet privind Falun Gong. Cei care reuşesc să trimită în străinătate relatări despre bătăi şi abuzuri îndurate în perioada detenţiei sunt arestaţi şi condamnaţi la închisoare pentru "divulgarea secretelor de stat". Practicanţii nu au dreptul la apărător şi primesc sentinţe în procese regizate. Zeci de mii de oameni sunt trimişi în lagăre de muncă forţată fără nici o judecată.

 

„REEDUCARE” PRIN TORTURI BESTIALE

La început autorităţile ţărilor unde au protestat practicanţii Falun Gong n-au crezut. Opinia publică n-a crezut. Oamenii au reacţionat ca în faţa primelor mărturii despre OZN-uri. Nu cu stupoare, cu suspiciunea cuiva care se crede tras pe sfoară. Nici populaţia din China nu a crezut că este posibil aşa ceva. L-am întrebat de curând pe chinezul mereu politicos care a deschis de câţiva ani un mic laborator foto în  Bucureşti: „Ce se mai petrece acum cu practicanţii Falun Gong?” Mi-a răspuns cu un aer stânjenit: „Nu e important, nu e important!”

Publicaţii din lumea liberă, site-uri de internet şi rapoarte întocmite de militanţi pentru drepturile omului deţin imagini şi mărturii care arată că este important. Wang Haiyan şi-a pierdut un ochi în timpul bătăilor. În fotografia care dovedeşte supliciul îndurat zâmbeşte cu blândeţe. O altă tânără este plină de vânătăi enorme. Rapoartele care îi citează povestea îi protejează identitatea. Fata a fost surprinsă în timp ce lipea pliante ale mişcării. A fost călcată în picioare şi violată în stradă de un poliţist care i-a împrăştiat pe trecători spunându-le „Este un duşman al revoluţiei, o practicantă Falun Gong! Nu contează că este linşată.” I-a spart dantura, a lovit-o până în pragul leşinului, iar la sfârşit, înainte de a o abandona pe trotuarul stropit de sânge, a umilit-o împingându-i bastonul în vagin.

Gao Rongrong a fost contabilă la Şcoala de arte din Shenyang care a concediat-o imediat ce a început persecuţia asupra Falun Gong. Tânăra care ar fi putut câştiga oricând titlul de Miss Univers a fost desfigurată. Torţionarii i-au ciopârţit părul lung şi i-au ars obrajii cu bastoanele electrice. După declaraţiile unor colegi de detenţie, supliciul a durat 7 ore. Când a ajuns în spital părul era încleiat de sânge şi puroi, faţa acoperită de băşici. Suferea de fracturi multiple, deoarece sărise dintr-o cameră de la etajul al doilea, pentru a scăpa de torţionari. Privesc două fotografii, una dinainte şi alta după maltratare. În fotografia finală faţa ei plină de arsuri adânci este de nerecunoscut. Frumoasa Gao moare doi ani mai târziu după alte câteva luni de captivitate în care torturile continuă. Familia apucă să o vadă în ultimele zile de viaţă. Gao îşi pierdea des cunoştinţa şi respira conectată la un aparat. Avea muşchii atrofiaţi şi era literalmente numai piele şi oase.

Lui Zhao Weidong i s-a cerut să renunţe la practica Falun Dafa. Nu a consimţit. A fost pus în mijlocul unui cerc de gardieni care i-au batjocorit credinţa. Nu a fost lăsat să doarmă. L-au legat ghemuit, câţiva prizonieri au fost  însărcinaţi să-l supravegheze prin rotaţie. Nu a fost lăsat să doarmă nici un minut timp de 26 de zile şi nopţi. Dacă aţipea sau cădea îl băteau cu brutalitate. Trebuia să ţină ochii deschişi. L-au bătut de nenumărate ori pe zi. Când tortura a fost oprită Zhao Weidong nu mai putea să-şi ţină echilibrul nici în picioare, nici aşezat. Se prăbuşea de zeci, de sute ori pe zi. Un coleg de celulă a cronometrat un minut. Zhao s-a prăbuşit de şapte ori. Fruntea lui era plină de cucuie enorme, capul îl durea continuu, încerca să-şi spele mâinile într-un şuvoi de apă care i se părea că ţâşneşte din podea. „Dacă nu te transformi eşti un om mort”, i-a spus lui Zhao un gardian  responsabil cu reeducarea. Prizonierii au continuat să îl bată. Într-o zi au făcut-o atât de tare, încât Zhao nu a mai mişcat. Mai multe luni a fost imobilizat la pat, în stare de inconştienţă.

 

FOŞTI ADEPŢI FORŢAŢI SĂ DEVINĂ CĂLĂI

Conform unor practicanţi ale căror mărturii sunt accesibile pe website-ul Clearwisdom, numai în lagărul de muncă forţată Masanjia se folosesc  o sută de metode de tortură împotriva adepţilor Falun Gong. Dar imaginaţia malefică a gardienilor din întreaga Chină nu cunoaşte margini. Prizonierul este răstignit pe pat cu mâinile şi picioarele depărtate, prinse în cătuşe. Pentru zile, săptămâni sau luni în şir, lăsat să zacă pe salteaua murdară de urină şi excremente. Închis într-o cuşcă foarte mică, unde stă ghemuit, fără să se poată mişca, aşezat direct pe ciment.  Sau ţinut săptămâni de-a rândul într-o cuşcă pe jumătate umplută cu apă rece şi murdară. Sub un pat de campanie, legat fedeleş cu mâinile lipite de trunchi şi trunchiul lipit de picioarele întinse. Legat în poziţia foetusului şi ţintuit sub un scaun. I se aşază o găleată de fier pe creştet, ca o pălărie prea mare, ale căror boruri îi acoperă toată faţa. Gardienii lovesc găleata cu bare de oţel, până când prizonierul simte că îi explodează capul. După ore de tortură călăii aruncă asupra victimei apă rece. Apoi apă opărită. Apoi iar apă rece. Sau îl scot fără haine în zăpadă. Îl coboară în gropi de gheaţă unde este ţinut până îşi pierde cunoştinţa.

Alteori picioarele sunt trase pe marginea unui pat de fier, iar corpul este lăsat să atârne în aer cu capul în jos. Mâinile sunt legate la spate. Creşte presiunea sângelui şi faţa se umflă foarte tare. În câteva minute prizonierul Falun Gong abia mai poate respira. Ameţeşte rapid. Gardianul Wang l-a torturat în felul acesta pe Zhang Xiuling şi le-a ordonat colaboratorilor, cei care n-au mai rezistat torturilor, s-au dezis de calea spirituală şi au devenit torţionarii de celulă,  să-l lovească în cap. Foştii practicanţi Falun Gong au făcut-o până când ochii lui Zhang Xiuling erau gata să iasă din orbite, vineţi, tumefiaţi. În timpul bătăilor de câteva ore i-au ars obrajii cu  hârtii aprinse.

 

MIŞCAREA CREDE ÎN ADEVĂR, BUNĂTATE, TOLERANŢĂ

Falun Gong tradiţională este o formă străveche de Qi Gong, sistemul de exerciţii fizice şi precepte spirituale cunoscut sub numele de „yoga chinezească”. În varianta modernă Falun Gong sau Falun Dafa este fondată în 1992 de Li Hongzhi. Disciplina nu implică afilieri politice, nu foloseşte ritualuri religioase şi nu venerează persoane. Partidul comunist chinez se încăpăţânează să o numească „sectă malefică”, pentru a atrage oprobiul public asupra practicanţilor. În nicio ţară din celelalte 77 unde există milioane de adepţi  mişcarea Falun Gong nu este considerată sectă. Oamenii participă la activităţile comunităţii. Practica este o alegere individuală, centrată pe desăvârşire interioară. Nu există obligaţii, fiecare este liber să vină şi să plece după cum alege. Voluntarii predau exerciţiile gratuit, între practicanţi nu există nicio ierarhie. La sfârşitul deceniului nouă un studiu al guvernului chinez înregistrează peste 70 de milioane de practicanţi chinezi. Cu o putere de fascinaţie fără precedent mişcarea cucereşte noi adepţi chiar şi în timpul anilor de persecuţie sălbatică. Într-o conferinţă susţinută la sfârşitul lui 2005 în Statele Unite, fondatorul Li Hongzhi vorbeşte despre 100 de milioane de practicanţi în întreaga lume. De trei ori şi ceva populaţia României.

Buddha Arătând O Mie De Mâini, Postura în Picioare Falun, Străpungerea Celor Două Extreme Cosmice, Circuitul Celest Falun şi Calea de Întărire a Puterilor Divine – sunt cinci seturi de mişcări simple, fluide pe care le fac zilnic adepţii. Falun Dafa este considerată o practică de cultivare, cu rădăcini în budism, confucianism şi daoism. Spre deosebire de alte forme de Qi Gong, care urmăresc în special sănătate şi o bună condiţie fizică, Falun Dafa are ca ţel ultim iluminarea, atingerea înţelepciunii supreme. În centrul practicii sunt principiile Adevăr, Bunătate şi Toleranţă, pe care adepţii sunt dornici să le manifeste în fiecare conjunctură de viaţă.

Maestrul Li Hongzhi comentează în cărţile sale, studiate asiduu de practicanţi: "Pentru un cultivator, toate frustrările pe care le întâlneşte printre oamenii obişnuiţi sunt încercări şi toate complimentele pe care le primeşte sunt teste. Toleranţa (ren) este cheia pentru îmbunătăţirea xinxing-ului. A îndura cu mânie, durere sau lacrimi este toleranţa unei persoane obişnuite, ataşată de grijile sale. A îndura fără pic de mânie sau durere este toleranţa unui cultivator".

Profesorul Wang Jinguo a fost torturat două sute de zile continuu. A fost zdrobit în bătaie. Avea hemoragie internă, vomita sânge, nu se mai putea ţine pe picioare. Autorităţile l-au trimis acasă după ce au pretins rudelor o taxă de 2000 de yuani, echivalentul a patru salarii medii. Profesorul Wang a părăsit această lume în primăvara lui 2001. Iată ultima dorinţă împărtăşită familiei: "Dacă mor, va fi doar ca urmare a torturilor şi abuzurilor lor... Dar indiferent cum, dacă încă există cea mai mică şansă ca ei să se întoarcă la bunătate, trebuie să faceţi totul pentru a-i ajuta să se întoarcă la bunătate, inclusiv pe cei care au participat la persecutarea mea". 

ÎN 6 LUNI, 30 000 DE ARTICOLE  ŞI EMISIUNI DEFĂIMĂTOARE

Amnesty International reţine în rapoartele sale trei strategii pe care le-a adoptat guvernul chinez pentru a distruge Falun Gong: violenţa împotriva practicanţilor care refuză să renunţe la credinţele lor; spălarea creierului pentru a-i forţa pe  adepţi să se dezică de mişcare printr-o declaraţie scrisă şi o campanie mediatică violentă menită să instige la ură împotriva acestei mişcări spirituale.

O statistică incompletă arată că doar în jumătate de an au fost publicate şi difuzate peste 300 000 de articole, ştiri şi programe care defăimau Falun Gong. Articole, emisiuni de televiziune, mărturii ale unor foşti adepţi apăruţi peste noapte să se plângă de presupuse înşelăciuni şi abuzuri pe care le-ar fi suportat din partea mişcării sau a mentorului spiritual Li, acuzaţii că practicanţii refuză tratamentele medicale, îşi mutilează şi îşi omoară membrii familiei.

Cea mai celebră manipulare este aşa numitul incident din 23 ianuarie 2001, când cinci persoane despre care guvernul susţine că sunt  practicanţi Falun Gong, inclusiv o fetiţă de 12 ani şi mama ei, şi-ar fi dat foc în Piaţa Tian An Men. Mass-media de stat a difuzat obsesiv imaginile insuportabile ale copilului în flăcări şi emisiuni care acuzau grupul. Propaganda şi-a atins scopul. Opinia publică chineză a fost oripilată şi s-a întors cu patimă împotriva mişcării.

 

SACRIFICAŢI PENTRU EXTRAGERE PE VIU A ORGANELOR

Mulţi practicanţi Falun Gong sunt internaţi în spitale de psihiatrie, trataţi împotriva voinţei lor şi a jurământului lui Hipocrate cu medicamente puternice şi droguri psihotrope care produc traume ireparabile. Strategia e veche şi a fost folosită în timpul dictaturii lui Stalin pentru a  determina opinia publică să creadă că victimele sunt bolnavi mintal şi în consecinţă merită să fie închise.

În martie 2006 au apărut alte mărturii şocante: există 36 de centre şi spitale unde se recoltează pe viu organe de la discipolii Falun Gong, pentru transplanturile care aduc economiei naţionale sume imense în valută. După prelevare, trupurile golite de inimă, rinichi, ficat, cornee, piele sunt aruncate în crematorii şi arse. Uneori încă respiră. China nu se mai înfăţişa acum drept cel mai mare lagăr de concentrare din lume, ci ca un imens abator unde fiinţele umane sunt măcelărite cu sânge rece. În numele partidului, în numele purităţii ideologice.

David Matas, avocat internaţional pentru apărarea drepturilor omului, şi canadianul David Kilgour, fost deputat şi secretar de Stat, au întocmit în septembrie 2006 un raport cutremurător. Interviuri cu martori şi înregistrări telefonice cu medici din multe regiuni ale Chinei confirmă cele mai sumbre acuzaţii – în imperiul comunist se face un prosper comerţ al morţii. Kilgour a intervievat un occidental care a primit un rinichi. I s-au oferit opt organe diferite în zece zile. În fiecare zi i se oferea unul proaspăt. Timpul mediu pentru a găsi un rinichi în Statele Unite este aproape  doi ani, iar unii aşteaptă chiar şapte ani sau mai mult. În China  sunt spitale unde investigatorii au primit răspuns că  vor aştepta “probabil vreo două zile”. Aşa ceva este imposibil dacă nu au o mulţime de oameni pe care să-i poată ucide oricând.

Doctorul militar care a operat pacientul citat în raport a afirmat senin că organele provin de la adepţi Falun Dafa. O mulţime de medici au răspuns la fel investigatorilor care au telefonat ca persoane interesate de transplanturi. “Membrii Falun Gong sunt selectaţi pentru ucidere precum homarii”, concluzionează Kilgour.

Lucrurile se petrec sub patronajul guvernului, în colaborare cu armata şi cadrele medicale. Fosta soţie a unui chirurg oculist a oferit amănunte de coşmar. "La începutul anului 2001 soţul meu a fost desemnat de spital să extragă în secret  cornee de la practicanţii Falun Gong. La început mi-a ascuns asta, dar cu timpul am simţit că era foarte chinuit, avea des coşmaruri şi era mereu tensionat. După întrebări mele repetate, mi-a spus adevărul." Era în 2003.

"El ştia că sunt practicanţi Falun Gong. Fiecare doctor care participa la operaţiile pe care ajunseseră să le facă în comun, în aceeaşi sală, ştia. Li s-a spus că a elimina practicanţi Falun Gong nu este o crimă, ci doar un ajutor dat Partidului Comunist pentru a face "curăţenie". Cei care ajungeau pe mesele de operaţie erau anesteziaţi. În general bătrânii şi copiii erau folosiţi pentru recoltarea de cornee. "La vremea când mi-a spus totul, soţul meu nu mai suporta chinul de a face asemenea lucruri cumplite şi se hotărâse să plece din China pentru a scăpa de spaimă. Mi-a spus: Nu poţi să-mi înţelegi disperarea, practicanţii Falun Gong erau încă în viaţă. Era cu totul altfel când extrăgeam organe de la oameni decedaţi - ei erau în viaţă!"

De fiecare data când acorda astfel de servicii chirurgul oculist câştiga o primă cât zeci de salarii obişnuite. În doi ani  a extras corneea de la 2000 şi ceva de oameni. A primit sute de mii de dolari pentru 2000 şi ceva de asasinate.

 

AU APĂRUT ALTE MILIOANE DE PRACTICANŢI

 

Mulţi străini vin în paradisul chinez cuprinşi de frenezia turismului pentru transplanturi. Raportul Kilgour – Matas susţine că numai între 2001 şi 2005 sunt peste 41 000 de transplanturi pentru care autorităţile nu pot indica sursa.

“Asemenea pacienţi speră să obţină un organ de la un criminal sau violator condamnat - dar ar trebui să ştie că în China există 68 de infracţiuni pentru care poţi fi executat, iar printre acestea se află şi frauda fiscala. De fapt, cel mai probabil este ca organul să provină de la un tânăr prizonier de conştiinţă, adept  Falun Gong.“ comentează Kligour.  Doar în Centrul de Transplanturi de Organe Orient din Tianjin, unul dintre cele peste 400 de spitale care execută astfel de operaţii în China, numărul de transplanturi este cu mult mai mare decât numărul total de organe care ar putea proveni de la execuţiile din întreaga ţară,  spune  dr. Jianmei Yu de la Corporaţia Iomai Sua. De unde provin atunci celelalte organe? Cum este posibil ca în 2003 să fi avut loc 3000 de transplanturi de ficat,  când între anii 1991 – 1998 au avut loc doar 78? Datele statistice vorbesc despre o realitate tulburătoare. Explozia industriei de transplanturi în China are loc în acelaşi timp cu înăsprirea persecuţiei împotriva mişcării spirituale care crede în Adevăr, Bunătate, Toleranţă.

Prizonierii Falun Gong sunt ţinuti în lagăre şi li se fac periodic analize medicale. Sunt păstraţi în viaţă până când apar solicitatorii care se potrivesc cu ei din punctul de vedere al grupei sanguine, al anticorpilor, etc. Apoi sunt sacrificaţi. Operaţiile se fac în secret, în spitale special amenajate pe lângă lagărele de muncă şi închisori. Li se extrag rinichii, ficatul, inima, corneea, pielea, traheea. Organe pe care spitalele le vând la preţuri exorbitante în complicitate cu un întreg sistem de stat. “Cele mai multe victime au fost condamnate pentru nimic, au fost ucise de doctori pentru organele lor vitale.“ punctează Kilgour.

La începutul reprimării Falun Gong, fostul preşedinte Jiang Zemin era convins că distruge mişcarea în trei luni. Au trecut şapte ani. Vechii adepţi au rezistat presiunilor, demonizărilor, detenţiilor, spălării creierului. Au apărut noi milioane de adepţi. Partidul comunist a subestimat puterea acestei şcoli, puterea tradiţiei şi a credinţei.

Când oamenii torturează alţi oameni, mulţi permit atrocităţilor să se petreacă pretinzând că nu s-a întâmplat nimic. Ei privesc în altă parte şi spun “Nu este problema mea.” Dar  cei care ştiu pot împiedica persecuţia. Pe una dintre paginile web care fac apel la solidaritatea umanităţii pentru a opri aceste asasinate fără precedent în istorie am citit cuvintele "Cine tace consimte". Noi ce alegem?

 

articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 66