INGINERIE GENETICA: Marea Britanie “breveteaza” copilul cu trei “parinti”/ IDEI SINISTRE: combaterea incalzirii globale si a cresterii demografice prin CONTROLUL NASTERILOR si RAZBOI MONDIAL/ Scotia legifereaza trecerea tutelei asupra copiiilor de la parinti la functionarii de stat!

• Adevarul/ Eugen Tanasescu: Metoda „trei părinţi”. Dileme bioetice

Marea Britanie devine prima ţară din lume ar putea legaliza controversata metodă de reproducere umană numită „trei părinţi”. Camera Comunelor a aprobat procedura cu o majoritate zdrobitoare (382 la 128) ceea ce presupune că nu vor fi probleme în Camera Decizională, Camera Lorzilor. Biserica Catolică şi Anglicană se opun însă acestei metode, pentru că dilemele bioetice rămân. Care sunt acestea?
Descrierea metodei
Metoda vrea să elimine riscul naşterii unui bebeluş cu boli genetice. În principiu, riscul se poate înlătura prin înlocuirea ADN-ului mitocondrial bolnav cu ADN mitocondrial sănătos, preluat de la o mamă donatoare. În acest fel, metoda a fost numită „trei părinţi” pentru că participă trei persoane. Specialiştii spun însă că aportul mamei donatoare este de 0,1%, material genetic ce se transmite şi generaţiilor viitoare.
Există 2 proceduri ale acestei înlocuiri de ADN mitocondrial: una aplicată pe ovulul nefecundat, alta pe embrion. Perspectivele bioetice sunt foarte diferite, de la caz la caz.
Procedura 1: ovul nefecundat

sursa BBC
În acest caz, pare că avem de-a face mai mult cu un transplant de ţesut. Practic se înlătura ADN-ul mitocondrial bolnav din ovulul viitorului făt, cu un alt ADN mitocondrial sănătos, de la un ovul donat. Rezultatul este un ovul reparat şi un ovul distrus prin reparaţia primului. Dilema bioetică este următoarea: este moral este să iei un ovul donat de o altă femeie, pentru a vindeca un ovul cu probleme?
Posibilul răspuns pozitiv ar putea fi justificat doar de faptul că nu avem de-a face cu embrioni gata fecundaţi (deci persoane) şi că, oricum, un ovul are un termen limită în care poate fi fecundat. Dacă femeia donoare nu doreşte un copil, oricum organismul îl va elimina mai târziu. Prin urmare, s-ar putea prelua pentru a repara un alt ovul, pe care părinţii şi-l doresc un copil sănătos.
Dar aceasta este cea mai mică problemă a chestiunii. Urmează dileme şi mai mari. Unele chiar cu răspuns negativ instantaneu.
Procedura 2: ovul fecundat (embrion)

sursa BBC
Se aplică aceeaşi înlocuire de ADN mitocondrial, cu diferenţa că, de această dată nu mai avem un simplu ovul nefecundat, ci un embrion. Adică el deja este o persoană, nu o potenţială persoană ca în cazul ovulului.
În cazul de faţă, se distruge o persoană sănătoasă (embrionul sănătos) pentru a vindeca o persoană bolnavă (embrionul bolnav). Suna a avortul unuia, pentru sănătatea altuia. Aici bioetica are un răspuns negativ tranşant, din moment ce noi toţi am fost embrioni şi nimeni nu a atentat la viaţa noastră, fie pentru a ne avorta,  fie pentru a se repara cu ţesuturi din noi alţi embrioni bolnavi.
În acest caz, opoziţia Bisericilor Catolice şi Anglicane este mai mult decât justificată. dacă în primul caz, poate avea loc o discuţie doar la nivel de transplant celular (sau chiar intra-celular), în cazul al doilea lucrurile sunt prea clare pentru a mai fi dezbătut ceva: omorâm un mic omuleţ, pentru a scădea riscurile de boală la al doilea.
Nu mi se pare corect.  E ca si cum cineva bolnav de distrofie musculară, epilepsie, probleme ale inimii sau retard mintal ar ucide pe cineva sănătos, pentru a se însănătoşi. E imoral să ucizi pe altul pentru sănătatea ta.
Pe lângă dilemele legate strict de procedura medicală în sine, apar şi alte probleme bioetice:
1. Metoda sună a eugenie. Adică vrem să îmbunătăţim calitatea genetică a umanităţii, practicând uciderea unei părţi a ei. Nu e deloc creştineşte şi nici uman.
2. Nu e de neglijat aspectul comercial al chestiunii.  Ştim deja că multe inovaţii umane au în spate nu doar dorinţa de desăvârşire ci, mai mult, dorinţa de profit. Să ucizi pentru profit, vânzând speranţa unei vieţi mai bune, este deja şi mai grav.

• Doxologia/ Pr. Radu Branza: Bulbul de lalea

Consider că a fi tolerant înseamnă a fi îngăduitor, iertător și a accepta pe cel de lângă tine, atât timp cât nu îți sunt lezate drepturile tale fundamentale. Cu alte cuvinte, eu trebuie să mă plasez într-un raport de apreciere și toleranță cu orice persoană care îmi respectă identitatea și care nu îmi încalcă dreptul la viață, la exprimare sau la orice altceva ce îmi este îngăduit și garantat de legile statului – dar, și de legile morale.
Dacă înțeleg și respect acest mod de fi și a trăi în societate, nu pot înțelege însă, de ce nu suntem toleranți cu frații noștri mai mici, chiar foarte mici. Nu mă refer aici la copiii din clasele primare sau grădinițe, ci merg mult mai jos, la cei care încă nu s-au născut, dar sunt persoane vii.
Citeam cu tristețe un comentariu la o știre de săptămâna trecută, despre o familie care și-a pierdut copilul în cea de-a 22-a săptămână de sarcină și care se afla în imposibilitatea legală de a primi trupul micuțului spre înmormântare – din cauza faptului că doar după a 28-a săptămână de sarcină fătul este considerat persoană și cetățean. Se făcea, în respectivul comentariu, o pledoarie în defavoarea părinților, plecând de la o comparație a copilașului respectiv cu un ghiveci de flori. Spunea că fătul nu poate fi declarat persoană pentru că, la cele 22 de săptămâni, se află încă într-o stare vegetativă și nu se poate ridica nici măcar la stadiul unei flori aflate în ghiveci.
Nu despre acest comentariu vreau să scriu. Este unul răutăcios, superficial și care trădează o încăpățânare de a nu vedea evidențele.
M-am dus, însă, cu gândul la flori. La lalele, să zicem. Mă întreb dacă între bulbul de lalea și laleaua aflată în stadiu de floare există delimitări de calitate? Pot eu să îi contest bulbului starea de potențială floare frumoasă și dezvoltată pe deplin? Faptul că este doar un bulb acum, înseamnă că va fi tot bulb și după 8-10 săptămâni de îngrijire și dezvoltare? Personal, nu văd așa lucrurile. E drept că un tânăr nu îi va oferi iubitei o pungă cu bulbi în loc de un buchet de lalele, dar de aici până la a contesta bulbului calitatea de lalea aflată într-un alt stadiu de dezvoltare, mi se pare aberant. La fel și cu pruncul mort în a 22-a săptămână de viață. Nimeni nu a cerut pentru acest copil vreo dezbatere pe moștenire, CNP-ul sau stabilirea adresei de domiciliu. S-a cerut doar un minim respect. Ar fi meritat acest respect și părinții și copilul pentru că, dincolo de orice prevedere legală sau definiție de dicționar medical, acei părinți nu cereau un produs rezultat în urma unei intervenții medicale, nu o masă musculară, ci trup din trupul lor.  
Într-un alt comentariu, de data aceasta al unui cadru medical, s-a spus că, în cazul în care lucrurile vor merge în direcția recunoașterii fătului ca persoană sub 28 de săptămâni, se va ajunge la situații în care să se ceară și produsul rezultat în urma avortului. De ce nu?, aș întreba eu. Acolo nu este vorba tot despre un trup de om? Nu tot trup din trupul părinților este? Nu e persoană, conform definiției legii, dar chiar ne încăpățânăm să nu vedem evidența, să vedem că un copil de 22 de săptămâni este ca noi: că are trup ca al nostru, are inimă care bate ca a noastră, ba chiar poate simți durerea ca și noi?
Embrionul și fătul sunt ființe vii, cu drepturi. Trebuie să existe întotdeauna un echilibru între drepturile mamei și ale fătului. Există reglementări ale Consiliului Europei și ale Asociației Medicale Mondiale privind protecția drepturilor embrionului și ale fătului, de care România trebuie să țină cont (Comunicat de presă al Colegiului Medicilor din România – 2012).
Ne dezumanizăm și pierdem relația nu doar cu Dumnezeu, ci și cu noi înșine și cu cei din jur. Nu mai trece nimic prin inima noastră. Uităm că și noi am fost copii, nou născuți, fetuși sau zigoți. Da, și eu am fost zigot! Și tu cititorule! Și noi am fi putut ajunge produs, țesut avortat, masă musculară bună doar pentru incinerator. Din fericire, am avut șansa de la Dumnezeu să fim sănătoși, iar mamele noastre bune, jertfelnice și iubitoare, decise să ne poarte în pântecele lor, ne-au născut, ne-au crescut. Astăzi, pentru toate acestea, suntem datori să oferim măcar puțin respect pentru alte persoane, exact la fel ca noi, dar care nu au șansa sănătății sau a mamei jertfelnice și iubitoare. Un pic de decență, de tăcere și de respect.
Dacă suntem răbdători cu un bulb de lalea, știind că este o lalea în dezvoltare si că va ajunge într-o zi o floare frumoasă și iubită de mulți, de ce nu manifestăm aceeași îngăduință față de un om în stadiu de zigot? Avem nevoie de o reglementare din partea Statului sau ascultăm de legea morală sădită în noi?

• Anacronic:

Vlad Liceac: În San Francisco, homosexualii vor să impună şcolilor catolice programa lor

Arhiepiscopul catolic din San Francisco, Salvatore Cordileone, se află în centrul unui scandal deoarece a cerut profesorilor de la cele patru universităţi aflate sub jurisdicţia bisericii să nu predea sau să manifeste un comportament aflat în contradicţie cu doctrina Bisericii. Cordileone a insistat asupra învăţăturii tradiţionale în ceea ce priveşte homosexualitatea, căsătoriile între persoane de acelaşi sex, avort, controlul naşterilor şi alte acţiuni păcătoase.
Pe scurt, arhiepiscopul doreşte ca toţi membrii facultăţilor să se manifeste în viaţă şi prin cuvânt ca nişte creştini. „Nu vom intra în viaţa privată a profesorilor. Oamenii au dreptul la viaţă privată, dar ei trebuie să respecte în acelaşi timp misiunea şcolii în felul în care îşi trăiesc viaţa”, a spus Cordileone.
Atât le-a trebuit grupărilor de militanţi LGBT pentru a sări la atac şi a vedea cum renaşte Inchiziţia.
„Noua clauză morală propusă de arhiepiscopul Salvatore Cordileone se află în contrast evident cu mesajul de incluziune promovat de Papa Francisc”, a declarat Lisbeth Melendez Rivera, directoarea unei organizaţii pentru drepturile omului (homosexual). Teama liberalilor constă în faptul că profesorii cu stiluri de viaţă alternativă vor fi daţi afară din şcolile private patronate de catolicii aflaţi sub jurisdicţia arhiepiscopului de San Francisco. Curtea Supremă a SUA a scutit până acum bisericile şi şcolile religioase de a adera la legile federale împotriva discriminării.
Problemele catolicilor sunt multiple, iar declaraţiile papei nu îi ajută în niciun fel pe cei care vor să apere doctrina; în schimb, le dau apă la moară tuturor acelora care vor să facă harcea-parcea ce a mai rămas din biserică şi să-i scoată în afara ei pe puţinii oameni integri. În altă ordine de idei, trebuie remarcată ascensiunea identică a tipului de revendicare LGBT: de la un mesaj de „toleranţă şi pace”, se ajunge rapid la agresiune şi impunere cu forţa a nenaturalului. Dorinţa de a avea un stil de viaţă cât de cât tradiţional şi de a păstra moştenirea trecutului, inclusiv la nivel cultural, sunt ameninţări de nesuportat pentru grupurile de presiune homosexuale. În curând, cine nu acceptă noile dogme ale alternativei sexuale va fi închis pentru comportament deviant.

Vlad Liceac: PRB: Opriţi naşterile şi dispare încălzirea globală

Încălzirea globală nu va putea fi stopată câtă vreme nu se trece la controlul naşterilor, apreciază un ONG american foarte influent, Population Reference Bureau (PRB). Potrivit organizaţiei, creşterea populaţiei contribuie la efectul de seră, aşa că „planificarea familială” ar putea „ajuta” oamenii să îşi limiteze numărul de copii.
„În cele din urmă această măsură ar conduce la o reducere semnificativă în viitor a emisiilor de dioxid de carbon, deoarece, chiar dacă aceste emisii tind să fie mici în ţările unde creşterea demografică este înaltă, evidenţele prezente arată că emisiile pe cap de locuitor cresc şi ele pe măsură ce naţiunea se dezvoltă”, se arată în documentul Population Reference Bureau.
PRB, alături de alte organizaţii similare, va încerca să impună „planificarea familială” pe lângă tema „Dezvoltare în acord cu clima”, un program derulat de Naţiunile Unite. Prin această iniţiativă birocratică, ONU ar urma să aloce pentru controlul populaţiei fonduri generoase din cele 10 miliarde alocate pentru ajutor de mediu în ţările sărace. Doar preşedintele Obama a propus să direcţioneze trei miliarde spre acest program din bugetul anului viitor al SUA.
În primul rând, ar trebui precizat că de fiecare dată când se vorbeşte despre planificarea familială se are întotdeauna în vedere reducerea populaţiei. Apoi, detaliile financiare pot fi ignorate fără pagubă, deoarece miza binomului „încălzire globală-reducerea populaţiei” este întotdeauna reducerea populaţiei, iar acest obiectiv are de-a face strict cu ideologia. Practic, după cum poate verifica oricine foarte pe scurt, toată tema schimbărilor climatice a apărut în contextul discuţiilor despre reducerea populaţiei, animate de aceleaşi grupuri de elită care înainte de Al Doilea Război Mondial se ocupau de eugenie. Pentru a vă da seama cine suflă în pânzele umflate ale acestor fundaţii, este suficientă o privire pe pagina publică a donatorilor, iar aici apar acelaşi nume fascinante.
Argumentul împotriva celor care vor reducerea populaţiei pentru salvarea naturii rămâne cel clasic: de ce nu începeţi prin a da voi un exemplu omenirii despre cum trebuie să se „reducă”?

• Stiripentruviata: Nici măcar al Treilea Război Mondial nu ne mai poate salva acum

Potrivit unui nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (prezentat aici de către BBC), nu mai putem face nimic în legătură cu populația înfloritoare a lumii. Oare provocarea unui conflict global ar „funcționa”? Cu siguranță credeți că asta ar înceta creșterea populației. Dar dacă am implementa o politică strictă de un singur copil pe familie, precum China? Cu siguranță ar ajuta, nu-i așa? Ei bine, autorii acestui studiu, folosind date de la Organizația Mondială a Sănătății și din baza de date internațională a Biroului Recensământului Statelor Unite, sugerează că până și un „eveniment catastrofic” capabil să omoare „miliarde de oameni” ar „avea un impact mic” asupra numărului de oameni din 2100, abia scăzându-l sub nivelul curent. Chiar de s-ar implementa global politica copilului unic pe care o are China, populația planetei tot ar fi cuprinsă între cinci și zece miliarde de oameni. Studiul concluzionează că orice încercare de a reduce populația ca soluție pe termen scurt „nu va funcționa”.

„Am trecut de punctul în care încetinirea aceasta se putea realiza ușor, pur și simplu din cauza mărimii populației – acest concept se numește impuls demografic. Nu o putem opri destul de repede.” – afirmă Prof. Corey Bradshaw de la Universitatea din Adelaide.

„Nici cu măsuri draconice de control al fertilității nu am reuși să oprim rata de creștere – e nevoie de micșorări la scară de secole, nu decenii, din cauza mărimii populației. ”

Aparent, chiar și în urma unei catastrofe (război, dereglare climatică majoră, pandemii globale) care ar omorî mai bine de “două miliarde de oameni”, tot ar mai fi circa 8.5 miliarde de oameni în 2100.

Ce păcat! De ce nu putem veni cu o idee mai bună de catastrofă mai distructivă?!

„Chiar dacă am avea un al treilea război mondial la mijlocul acestui secol, abia dacă s-ar <ciobi> traiectoria următorilor 100 de ani.” declară Prof. Bradshaw.

Este cumva vreo urmă de dezamăgire în evaluarea sa? Eu unul sunt recunoscător că nu suntem de părere că putem șterge umanitatea de pe fața pământului într-un singur război. Sau să ciobim traiectoria populației. Dar poate sunt eu de modă veche în privința asta…

E interesant cum această echipă de cercetători ajunge la concluzii similare cu acelea pe care le-am încurajat pe acest blog: anume că soluția la problemele de mediu cauzate de umanitate nu este să alegem opțiunea ușoară, malefică, de control al natalității ca în anumite țări (de obicei în Africa sau Asia), ci să optăm pentru una mult mai dificilă, care implică reformarea propriului nostru consumerism și stil de viață.

„Oamenii de știință au spus că problema populației cu impactul ei asupra consumului global era deseori descrisă ca <elefantul din cameră>” – o problemă pe care lumea o ignoră pentru că este greu de abordat din punct de vedere etic și politic.

Dar cercetările arată că simpla scădere a populației nu ne va ajuta să facem față provocărilor pe termen scurt ale mediului… lumea ar trebui să se concentreze pe ținerea sub control a consumului și pe găsirea unor metode de conservare a speciilor și ecosistemelor.

„Eforturile societății de a crea sustenabilitate ar fi mult mai productive dacă ar fi orientate către reducerea impactului asupra mediului prin inovații tehnologice și sociale”, afirmă Prof. Bradshaw.

• Cultura Vietii: Scoția: Statul deasupra părinților?

Pentru apologeții fără limite ai valorilor occidentale (indiferent ce-ar mai însemna ele în aceste vremuri ale confuziei și imposturii generalizate), vine o veste cel puțin îngrijorătoare.
Turtle Bay and Beyond relatează că în Scoția statul se comportă ca un adevărat Părinte: fiecărui copil i se va desemna, la naștere, un funcționar oficial care pe toată perioada până la 18 ani va putea interveni fără consimțământul părinților și va putea comunica privind copilul cu numeroase instituții publice. Funcționarul, intitulat în proiectul de lege “Named person” va avea așadar o autoritate superioară celei conferinte de lege părinților.
Printre subiectele pe care funcționarul le poate discuta cu copilul se numără – se putea altfel? – cele care țin de sexualitate…
Sursa:http://www.cuvantul-ortodox.ro