Sunt numite "Total control zone" (TCZ - zone de control total), regiuni inaccesibile în care există "kwalliso”,
câmpurile de muncă forţată nord-coreene de maximă securitate şi de unde
nicio persoană, în ultimii zece ani, n-a mai ieşit. Decât moartă. Ahn
Myeong Chul povesteşte ziarului La Stampa ceea ce se întâmplă în gulagul
regimului de la Phenian.
O inscripţie cinică pe porţile de la intrare, gratii şi garduri de netrecut. "În interior este infernul", spune Ahn, gardian în lagărele coreene între 1987 şi 1994. Ultimul său loc de muncă a fost în Kwalliso 22 la Hyeo-Ryoung, de fapt una dintre multele TCZ.
"Am
fost responsabil cu supravegherea, trebuia să fac în aşa fel încât
niciunul să nu încerce să fugă", spune el în ajunul mărturiei pe care a
depus-o la recentul summit de la Geneva, organizat de către UN Human Rights Council.
În Kwalliso 22 sunt deţinuţi 50.000 de prizonieri închişi din două
motive: primul deoarece au vorbit de rău regimul, al doilea deoarece
sunt rude cu cei care au vorbit de rău regimul.
"Oricine poate ajunge în interiorul lagărelor, inclusiv persoanele în
vârstă, femei şi copii. Este suficient doar să fie acuzat de
comportament anti-revoluţionar". Economia lagărelor se bazează pe munca
forţată în zonele agricole şi în mine. Trezirea este dată la cinci
dimineaţa şi se lucrează până la ora zece seara. În mine se extrage
cărbune prin rotaţie de trei schimburi, în timp ce alţii se ocupă de
hrană. Se mănâncă de trei ori pe zi "pe baza de merit": cei care
lucrează mai puţin pot chiar sări masa, adică 200 de grame de alimente
pe cap de deţinut. "În şapte ani - spune el - am văzut moarte mai mult
de 2.000 de persoane - de foame, execuţii, tortură, accidente de muncă
forţată şi boli".Tortura este aplicată celor care încearcă să scape sau care aduc daune structurilor gulagului: "Torturaţii rămân de la trei la şase luni în camerele de teroare, închisori în închisori, unde sunt bătuţi cu parul, supuşi la "tratament electric", etc.". Apoi, există execuţiile: "Cei care ajung în faţa plutonului de execuţie sunt cei care încearcă să scape sau cei care, de exemplu, lasă să moară o vacă". Desigur, nu pentru motive religioase ci pentru că fapta este considerată sabotaj al economiei ţării. Să o laşi să moară, chiar şi fără vina, este ca şi cum ai efectua un atac împotriva statului. Împuşcarea are loc în public pentru a stabili un exemplu: trei soldaţi pe pluton, trei focuri fiecare "pentru a fi siguri de succes".
În cazul în care o deţinută rămâne gravidă, depinde de cine este tatăl: dacă este un alt deţinut sunt executaţi amândoi, dacă tatăl este un paznic, acesta este îndepărtat de la locul de muncă iar femeia este forţată să facă avort. Există, de asemenea experimente, cum ar fi cele ale naziştilor: "Eu nu le-am văzut - spune Ahn - dar mulţi dintre colegii mei le-au confirmat, erau îngroziţi".
Locul
de muncă în gulag i-a fost oferit deoarece tatăl său era un oficial
guvernamental şi făcea parte din elită: "Un privilegiu pe care nu l-am
putut refuza". Dar atunci când tatăl său a criticat politicile de
distribuire a produselor alimentare la Phenian (foamea generalizată),
regimul nu a ezitat să-l interneze, iar împreună cu el - întreaga
familie. Astfel Ahn Myeong Chul, s-a găsit el însuşi un prizonier în
acelaşi kwalliso 22 din Hyeo-Ryoung. De acolo a scăpat trecând râul
Duman, un râu care desparte Coreea de Nord de China: "Am mers prin apă
ore întregi, am crezut că voi muri".
A scăpat şi s-a refugiat în Seul. Astăzi, el lucrează pentru o
organizaţie care are grijă de supravieţuitorii lagărelor kwalliso, nu
are nicio veste de la familie şi retrăieşte acei ani petrecuţi în
coşmarurile întunericului. Consideră că actualul "conducător preaiubit",
Kim Jong-un, este prea tânăr şi răspunde la lipsa de sprijin din partea
armatei cu teroarea: "El a transformat toate câmpurile în TCZ.Sursa: http://epochtimes-romania.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu