LA MULTI ANI ROMANIA

"Romania sufletului meu este aceea in care sarbatorile se numesc Paste, , Dragobete, Craciun, Anul Nou si nu Halloween sau Valentine s day sau New Year... Cu siguranta nimeni nu poate uita toate acestea dar sunt destui aceia care se complac in a imprumuta obiceiuri care nu se asorteza cu fasolea cu carnati, sarmalutele in foi de vita sau placinta cu ravase. La multi ani romani, la multi ani România!"

 "România nu este ,,a noastră" sau ,,a lor ",cum încearcă unii să afirme ...este pur şi simplu România !-cea pe care o iubim, de la Dunărea la Cazane până la Pasul Prislop, ţara în care trăim, muncim şi visăm şi de care ne este dor atunci când suntem mai aproape fizic de mici români, cum este şi cea din imaginea ataşată mesajului, biserica românească din Toronto."

"Cei care merg acolo şi nu sunt puţini, au România în suflet!
La mulţi ani tuturor românilor ,oriunde ar fi ei!"

Ce feluri de mâncare se găseau în meniul românilor acum 100 de ani. Raspunsul este uimitor!

Mămăliga şi verdeţurile erau la ordinea zilei, carnea se consuma doar în cazuri speciale.

Hrana românilor acum o sută de ani era diferită faţă de cea de acum. În primul rând, verdeţurile erau aproape nelipsite şi aceasta nu pentru că românii ar fi descoperit vreun secret miraculos despre acestea, ci pur şi simplu din cauza sărăciei. Mămăliga era şi ea produs de bază în alimentaţia românului, iar carne se mânca ocazional, doar duminica sau numai de sărbători.

Pâinea a început să apară tot mai des pe mesele românilor abia de la jumătatea anilor 50, după ce, până atunci, fusese un aliment considerat aproape „de lux”. Verdeţurile erau omniprezente nu pentru că românii ar fi descoperit brusc ce bine şi sănătos este să le consumi, ci din sărăcie. Gradul mare de sărăcie al românilor i-a obligat pe aceştia să inventeze şi să apeleze la aproape orice se putea pune într-o cratiţă pentru a fi fiert şi folosit ca aliment, într-o formă sau alta.

Practic, primăvara, cam de când ieşeau urzicile, loboda, ştirul, păstăile, de atunci nu se mai mânca carne decât duminica; în rest, românii, indiferent de zonă, mâncau doar legume, lactate – brânză, cam o dată pe săptămână – unt cu mămăligă. Bulzul la grătar era foarte des consumat şi apreciat totodată, la care se adăuga tocăniţa de ciuperci, cartofi, fasole iahnie sau “făcăluită”, zacuscă de vinete sau ciuperci.

Se mânca mămăligă aproape în fiecare seară când oameni veneau de la muncă sau de la câmp, eventual mămăligă cu lapte şi bulz. Aceasta era mâncarea de seară “standard” – când nu era post. În zilele de post se mânca tot mămăligă, dar cu zeamă de urzici, ştevie, măcriş sau tocană de ciuperci, fasole – iarna. Merindele la munca de la câmp consta în mămăligă rece – mai rar pâine, cu slănină, foarte des ceapă, ouă fierte-tari şi, ocazional, brânză. Fructele erau foarte “căutate” deoarece erau la îndemână şi permiteau păstrarea alimentelor pentru mesele mai serioase. Brânza cu smântână era o mâncare prea scumpă pentru a fi mâncată în zile obişnuite.

Oltenii, văzuţi ca “vegetarieni”

Într-o lucrare tipărită în anul 1895 şi intitulată “Igiena ţeranului român”, autorul, dr. Gheorghe Crăiniceanu, se apleca asupra hranei românului de acum o sută de ani – “Alimentaţiunea în diferite regiuni ale ţerii şi în diferite timpuri ale anului”.

Ţăranii alcătuiau la vremea aceea, după cum se ştie, cea mai mare parte a populaţiei ţării, iar situaţia lor era departe de fi una înfloritoare: un deceniu mai târziu, tocmai această viaţă grea avea să ducă la izbucnirea mişcărilor ţărăneşti de la începutul secolului XX, culminând cu răscoala de la 1907. Cartea dr. Crăiniceanu documentează această tristă stare de lucruri, aducând mărturii asupra sărăciei, nivelului de trai scăzut şi impactului acestuia asupra sănătăţii populaţiei.

Autorul vorbeşte şi el despre faptul că mămăliga era baza alimentaţiei – “uneori, fac şi de trei ori pe zi mămăligă”. Se mânca mult mai multă mămăligă decât pâine, poate pentru că mămăliga era şi este încă mai uşor şi mai rapid de făcut decât pâinea. Pâinea de grâu era o mâncare rară, rezervată mai curând sărbătorilor. Făina albă de grâu, banală în ziua de azi pentru noi, era pe atunci mult mai preţuită deoarece din ea se făceau multe copturi rituale – cozonaci, colaci, cu semnficaţie spirituală. În judeţul Roman, “laptele, ouăle, brânza, dacă le posedă, le vând în târg pentru a-şi procura alte necesare, adesea însă în profitul cârciumarului”, iar în judeţul Argeş se mănâncă “ceapă, ştir sau poşircă cu mămăligă, iar fasolea, lintea, cartofii şi alte legume mai hrănitoare, foarte rar; productele de la păsări sau vaci mai mult le vând, rar le mănăncă; carnea, pastrama, peştele proaspăt sau sărat constituiesc nişte alimente excepţionale”.

În Ardeal, majoritatea locuitorilor creşteau câte un porc pe care-l tăiau de Crăciun şi făceau carne în untură, cârnaţi, jambon, lebăr, caltaboşi, sângerete, untură, jumeri. Toate acestea, dacă erau consumate cu cumpătare împreună cu vegetale, ajungeau oamenilor chiar până la Crăciunul următor. Şi în restul ţări oamenii aveau cel puţin un porc pe care-l creşteau în bătătură pentru consumul propriu, dar în Ardeal se preparau mai multe produse din carnea animalului, aici existând o tradiţie mai bine păstrată în această privinţă. În judeţul Vâlcea, notează acelaşi autor în cartea sa – “porumbul se culege, desigur prin obicei, la dată fixă, fără a ţine socoteală dacă e copt ori nu. Porumbul cules verde se pune în pătule de construcţiune viţioasă (sunt prea largi, ceea ce împedecă circulaţiunea aerului) şi mucezesce. Mămăliga făcută din asemenea porumb e amară la gust şi are un miros displăcut”.

De altfel, medicii şi agronomii de acum o sută de ani se pare că făceau recomandări insistente de interzicere a comercializării porumbului alterat şi încurajau cultivarea de către ţărani a unor soiuri de porumb cu coacere mai timpurie, încercau să-i înveţe pe aceştia cum să recolteze şi să păstreze corect porumbul şi să îi lămurească în privinţa pericolelor consumului de porumb stricat şi ale consumului excesiv de porumb, în general. Se considera că acest consum mare de porumb ar fi cauza principală a pelagrei.

Autorul cărţii menţionate face observaţii aparte în privinţa modului de alimentaţie din judeţul Olt, unde, după ce constată că, aici, – “hrana e săracă, mai mult vegetală” şi insistă ca locuitorii “să fie luminaţi prin şcoale asupra îmbunătăţirii hranei”, dr. Crăiniceanu afirmă că locuitorii “sunt vegetariani pentru că prepararea bucatelor e astfel mai uşoară”.

Posturile Bisericii, o problemă pentru sănătatea românilor acum 100 de ani

După părerea dr. Crăiniceanu, e cât se poate de regretabilă această predominanţă a porumbului în alimentaţia ţăranului român la sfârşitul secolului XIX deoarece această situaţie făcea ca alimentaţia ţăranului să fie deficientă în substanţe nutritive esenţiale, iar sănătatea lui avea mult de suferi din această cauză. Nu numai că porumbul este “sărac în materii azotate” (e vorba despre proteine, cum se numesc azi), dar „mămăliga este un aliment greu de mistuit, care încurcă căile digestive mai mult decât le hrănesce. (…) Mâncare proastă, nesuculentă şi puţină în comparaţie cu munca excesivă a ţeranului nostru”, caracterizează starea de lucruri din judeţul Gorj, în vreme ce prea rar se vorbeşte de bine despre regimul alimentar al sătenilor, de pildă – în judeţul Ialomiţa, unde, se spune, “Ţeranii se hrănesc substanţial cu pesce, brânzeturi şi carne”.

Când mergea la muncă la câmp, românul trebuia musai să aibă la el “legumă” – pentru cosaşi, “legumă” înseamnând orice aliment cu putere (adică proteine), cum ar fi: slănină, şuncă, carne, cârnaţi, brânză, ouă şi, iarăşi obligatoriu, un pahar de ţuică/rachiu. Cine nu avea mâncare bună la el pentru oamenii luaţi la muncă era făcut de râsul sătenilor şi se ducea vorba despre el că “nu merită” şi îşi găsea foarte greu apoi ajutoare la câmp. Pâinea se făcea, în funcţie de zonă, nu doar cu făină albă, ci şi cu cartofi – aceasta era nu doar gustoasă, ci şi foarte “rezistentă” deoarece ţinea şi peste două săptămâni fără să se usuce sau să mucezească, dar pentru aceasta ele erau păstrate în “chimniţă” (pivniţă) într-un maldăr de lemn acoperit cu o pânzătură.

Un rol important în alimentaţia românului de acum o sută de ani îl are, pentru dr. Crăiniceanu, problema posturilor impuse de Biserică, care era o preocupare importantă. Astfel, autorul consideră că numeroasele zile de post (peste jumătate din zilele anului) şi mai ales lunga perioadă de post din primăvară (Postul Mare) contribuiau mult la starea de malnutriţie a ţăranilor: “S-a remarcat de către mulţi medici români că, ţeranul postind, se hrănesce rău tocmai pe timpul când are cea mai grea muncă a câmpului, pe postul Pascelui; şi iarna, cînd nu lucrează mai nimica, mănâncă mai bine. Mai toţi au cerut modificarea felului de postire. O cer şi eu, cu toate că sciu greutăţile ce sunt de preîntâmpinat”.

Dar ce mâncăruri erau la polul opus al bunăstării pentru români acum 100 de ani?… Ei bine, tot în “Igiena ţeranului român”, autorul Gheorghe Crăiniceanu spune că “găina umplută e cea mai aleasă mâncare ţărănească; ea se face la cumătrii, mese mari şi pentru aşteptarea drăguţilor”.

Ce a determinat schimbarea alimentaţiei românului

Am văzut cum şi ce mâncau ţăranii, care reprezentau majoritatea populaţiei în ţara noastră. Care erau obiceiurile culinare ale orăşenilor?… Se pare că destui dintre locuitorii oraşelor de acum o sută de ani nu mâncau cu mult mai bine decât ţăranii. Spre deosebire de aceştia, cei de la oraş trebuia să cumpăre o mare parte din alimente, iar, dacă aveau o stare materială modestă, atunci se mulţumeau cu puţină carne, peşte – pe vremea aceea mai ieftin decât azi -, pe care le adăugau alimentaţiei în care predominau, ca şi la ţărani, alimentele de origine vegetală, mai ales pentru cei care ţineau posturile după tipic.

Cu trecerea anilor însă, în special în păturile mai înstărite ale populaţiei urbane, au început să îşi facă apariţia un nou tip de gospodină, dar şi “un nou tip de bucătărie”. Astfel, în şcolile de fete au căpătat o mare priză cursurile de gospodărie existând chiar cadre didactice cu studii de profil şi diplome corespunzătoare. Încep să fie tot mai des publicate şi la noi cărţi de bucate şi de menaj, lucru ce modifică, treptat, felul de a găti al româncelor.

Ca un exemplu, în anul 1902, Ecaterina Dr. S. Comşa, absolventă a Institutului Damen-Stift din Viena, publica “Buna menajeră” sau “Carte de bucate”, având subtitlul: “Cea mai practică şi mai bogată din toate cărţile de bucate scrise până azi în limba română”. Aceasta s-a bucurat de un mare success şi conţinea peste 1.000 de reţete. Ulterior, pe măsură ce cartea a fost reeditată (au fost cel puţin 9 ediţii, semn că lucrarea era preţuită şi cerută), numărul reţetelor a tot sporit. În cuprinsul ei regăsim un amestec interesant de bucătărie românească tradiţională (cu sarmale de post, ciorbă de potroace, cozonaci moldoveneşti, ardei umpluţi, uneori un pic mai răsfăţată, alăturând celor mai ieftine frunze de primăvară şi oarece cărniţă, precum în mâncarea de măcriş sau ştevie cu carne), împletindu-se cu noutăţi apusene, precum “torta de Berlin” ori “ştrudelul de Tyrol”, risotto, unt de vanilie; uneori explicit străine, precum “tocătură de carne de viţel pregătită franţuzeşte” ori “sos spaniol”.

Mulţi dintre cititori vor spune că acum o sută de ani se mânca mai sănătos decât în prezent. Parţial, au dreptate: pe atunci nu existau E-urile omniprezente în alimentaţia de azi, dar, pe de altă parte, nu trebuie omis că mâncarea românului de atunci a fost influenţată decisiv de gradul de sărăcie mare. În plus, speranţa de viaţă era semnificativ redusă nu neapărat din cauza mâncării, ci a altor factori, cum ar fi medicaţia inexistentă, lipsa spitalelor, lipsa de educaţie, a igienei elementare etc. Acum, la 100 de ani depărtare, se poate spune că am compensat lipsa gradului de civilizaţie, dar am pierdut şi pierdem zilnic la capitolul alimentaţie sănătoasă.

Articol relatat de adevarul.ro

Noaptea Sfantului Andrei, traditii si obiceiuri romanesti

Pentru noaptea dinaintea Sfantului Andrei, romanii traditii unice care s-au transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri. In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup... Noaptea Sfantului Andrei ar trebui sa fie Halloween-ul romanilor.

Noaptea Sfântului Andrei, traditie romaneasca

Romani au o traditie frumoasa pentru noaptea Sfantului Andrei care s-a transmis inca de la daci. Si pentru ca traditiile poporului roman sunt frumoase si mistice, merita sa le cunoastem si sa le povestim copiilor nostri despre ele.
Ziua Sfantului Andrei se cheama si Ziua lupului sau Gadinetul schiop. Se stie ce a simbolizat lupul pentru daci, daca insusi steagul lor avea infatisarea unui balaur cu cap de lup. Se credea si inca se mai crede si acum ca in ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, isi poate indoi gatul teapan si nimic nu scapa dinaintea lui. De aici si credinta ca "isi vede lupul coada". Ziua se serbeaza prin nelucru in casa, ca sa nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci si pentru oamenii care indraznesc sa plece la drum, in ziua cand porneste si luparia.

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna lupii

In noaptea de 30 noiembrie lupii se aduna, iar Sf. Andrei imparte prada, pentru iarna care incepe, fiecarui lup. Ca sa-si apere gospodaria de lupi, se obisnuieste si astazi la tara sa se unga tarusii de la poarta, ferestrele si pragul usilor cu usturoi. In unele parti se ung cu usturoi chiar si fantanile. Alti gospodari fac o cruce de ceara si o lipesc la vite, insa numai la cele de parte barbateasca: boi, berbeci, armasari, tapi, si anume pe cornul din dreapta.
Tot din cauza lupilor nu se matura toata ziua, nu se da gunoiul afara, nu se ranesc grajdurile, nu se piaptana, nu se fac zgarieturi, nu se face pomana si nu se da nimic cu imprumut. Daca stapanii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totusi, cand soarta scrie altfel, primejdia nu se poate indeparta, caci peste cele hotarate de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le asculta ce spun, moare. La miezul noptii de Sf. Andrei se deschid cerurile.

Noaptea strigoilor

In credintele poporului roman de pretutindeni, in noaptea de catre Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umbla strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale mortilor, care nu ajung in lumea de "dincolo" dupa inmormantare, sau refuza sa se mai intoarca "acolo" dupa ce isi viziteaza rudele, la marile sarbatori calendaristice.
Strigoii morti devin foarte periculosi pentru cei vii: iau viata rudelor apropiate, aduc boli, grindina si alte suferinte. Dupa relele provocate si locul unde activeaza, ei pot fi de apa si de uscat, de vite si de stupi, de ploi si de foc. Ei calatoresc pe Pamant si pe ape, strigand si miorlaind, calare pe melita, pe coada de matura, pe butoi sau in butoi.
Prin unele parti, se crede ca acesti strigoi iau coasele si limbile de melita pe care le gasesc pe afara, prin curtile oamenilor si se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grija ca asemenea obiecte sa nu fie lasate afara. Se mai spune ca ei danseaza pe la raspantiile drumurilor, pana la cantatul cocosilor. Ei se bat cu strigoii vii, adica cu strigoii-oameni. A doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile ce le au pe fata.
Babele sau oamenii-strigoi, inainte de a iesi din casa pe horn, se ung pe talpi cu untura. Adeseori ei trag si clopotele pe la biserica. Cand nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat masuri de aparare: au mancat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate si la incheieturile trupului. Au uns ferestrele, usile, hornurile, scarile, clantele usilor, boii si vacile la coarne, clestele, lada si toporul. Pe alocuri, usturoiul este tavalit mai intai prin funingine. Unii astupa si hornul sobei. Daca strigoii nu gasesc nici un loc pe unde sa intre in casa, atunci cauta sa-i cheme afara pe cei dinauntru. Strigoiul vine si striga la fereastra: "Ai mancat usturoi?". Daca omul raspunde, il muteste; iar daca tace, se duce in treaba sa si incearca pe la cei care n-au mancat usturoi.

Noaptea vrajilor si a farmecelor

Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vraji si farmece. Fetele masoara noua cescute cu apa pline, si le toarna intr-o strachina, care se pune sub icoana. A doua zi, in zori, se masoara din nou, cu aceeasi cescuta, apa din strachina. Daca va mai ramane pe fundul strachinii apa, fie si cateva picaturi, atunci vor avea noroc; dimpotriva, daca ultima cescuta va ramane neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc si nu se vor marita. In noaptea de Sf. Andrei, ca sa-si viziteze ursitul, fata isi pune sub cap 41 de boabe de grau si daca viseaza ca-i ia cineva graul, se va marita.
Unele fete isi pregatesc turta, pentru ea aducand apa cu gura. Pentru acest colac aduc apa neinceputa, iar produsele din care se prepara turta (faina si sare) sunt masurate cu o coaja de nuca. Dupa ce au fost coapte pe vatra, fetele isi mananca turtitele preparate, convinse fiind ca ursitii vor veni, in vis, cu apa sa le potoleasca setea.
Fetele mai fac un colac din paine dospita, punand in mijlocul lui cate un catel de usturoi. Dus acasa, colacul este asezat intr-un loc calduros, unde este lasat vreme de o saptamana. Daca rasare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaste ca va fi cu noroc. Daca nu rasare, fata se intristeaza si spune ca va fi lipsita de noroc. Unele fete merg in aceasta noapte la fantana, aprind acolo o lumanare de la Pasti si o afunda cu ajutorul galetii. Cand fata apei este luminata bine, fata zice:
"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul in fata apei,
Ca in vis sa-l visez,
C-aievea sa-l vaz!"

Atunci, apa din fantana se tulbura si fata isi vede, se spune, chipul ursitului. Unele isi fac de ursita cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cutite si o coasa, toate infierbantate in foc. Dupa ce s-au inrosit, se scot afara, se sting in apa si apoi se descanta.
In seara Sfantului Andrei, toti ai casei, mai ales fetele mari si baietii, seamana grau in cate o strachina sau glastra cu pamant. Aceluia ii va merge mai bine, va fi mai sanatos si mai norocos, caruia i-o rasari graul mai bine si o creste mai frumos.

Usturoi miraculos

Tot in seara de 29 noiembrie, se aduna la o casa mai multi flacai si fete. Pe o masa, ei pun mai multe caciuli de usturoi, imprejmuite cu tamaie, smirna si cateva lumanari de la Pasti aprinse. Pun apoi pe masa diferite feluri de mancare, mananca, vorbesc si rad in toata voia buna, pana cand apar zorii zilei. Fetele isi impart intre ele usturoiul, pe care il duc a doua zi la biserica, pentru a-l sfinti preotul.
Acest usturoi se pune pe policioara la icoane, fiind bun de facut de dragoste.
In alte zone din tara noastra, pazitul usturoiului se face in felul urmator: intr-o casa de gospodar se strang 10-12 fete, avand fiecare fata cate o paine, trei capatani de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o ata rosie si o sticla de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masa, intr-un colt al casei, si se acopera cu o broboada rosie. Langa lucruri, pe masa, sta un sfesnic c-o lumanare aprinsa, care arde de cu seara si pana in ziua. Langa masa, una in dreapta si una in stanga, stau de straja doua babe, care baga bine de seama ca sa nu se fure din lucruri, ori sa nu puna cineva mana pe ele. Ele stau acolo neclintite pana dimineata. La aceasta petrecere, vin si baieti cu lautari. Se canta si se petrece pana in zori.
Cand s-a facut ziua, hora este jucata afara. Un flacau joaca in mijlocul horei toate lucrurile fetelor, pazite de batrane. Dupa joc, fetele isi iau lucrurile si le impart flacailor. Painea se mananca, rachiul se bea, usturoiul se pastreaza de leac. Cand vitele-s bolnave, li se da mujdei in bors ori vin si le trece. Daca se fura din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul pazit este semanat primavara. Daca pleci la drum lung, sa iei putin usturoi cu tine.


De la pazitul acestui usturoi s-a nascut zicala: "Parca a pazit usturoiul", care se da celui ce se cunoaste ca a petrecut o noapte fara somn.
Tot in aceasta noapte se fac observatii meteorologice: daca luna va fi plina si cerul senin, se zice ca iarna va fi cu moina. Daca luna va fi plina si daca cerul va fi intunecat, daca va ninge sau va ploua, peste iarna vor fi zapezi mari si grele.
De la aceasta zi si pana la Craciun, gospodinele nu mai tes in razboi si nu torc, de frica sa nu se supere Maica Domnului pe dansele.
Sfantul Andrei este socotit inceput de iarna, numindu-se din aceasta cauza "Andrei-de-iarna".

Aflarea ursitului in noaptea Sfantului Andrei

Ajunul de Sfântul Andrei aduce multă forfotă pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii ca să-şi poată afla ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urma. Ca să şi reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătat pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apa de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sf. Andrei .

În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja  gospodăria şi animalele în faţa fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea ca obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.

Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a doua zi înainte de miezul nopţii. Dinţii pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramures iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul  sutelor de ani.
Sursa: http://www.desprecopii.com

Illuminati - Comisia Trilaterala, Grupul Bilderberg

Aceasta organizatie secreta a fost fondata in iunie 1973 de David Rockefeller si Zbigniew Brzezinski si a inceput sa realizeze "un guvern mondial", desi ideea era mai veche si anume din 1972. Ideea acestei organizatii a fost avansata de David Rockefeller la intalnirea anuala a grupului Bilderberg, tinuta in primavara lui 1972 in Knokke, Belgia. Avea ca scop sa urneasca fortele de varf ale gigantilor industriali si economici, adica ale SUA, Japoniei si Europei Occidentale si sa forteze crearea definitiva a "noii ordini mondiale". Ea ofera elitei venite din diferite directii ale masoneriei posibilitati de intalnire in toata lumea pentru colaborare secreta si trebuie sa creeze o baza politica extinsa influentei organizatiei Bilderberg. Cei mai multi membri europeni au avut ani de zile contacte cu Rockefeller. Spre deosebire de Bilderberg, aceasta organizatie are cca. 200 membri constanti. Cu membrii CFR, "Comisia Trilaterala" are sub control intreaga economie, politica, armata, energie si mass-media americane. Membrii sunt printre altii directori ai concernelor, bancheri, economisti, politologi, avocati, editori, politicieni, sefi de sindicate, presedinti de fundatii si gazetari.

Comisia Trilaterala a fost unica deoarece a adus in interiorul consiliului elita dominatoare din Japonia. Cei mai importanti membri sunt:
- Brzezinski, Zbigniew - consilier de securitate al presedintelui SUA
- Bush, George - fost presedinte SUA, fost presedinte CFR;
- Kissinger, Henry - fost ministru de interne al SUA;
- Mc Namara, Robert - Banca Mondiala
- Rockefeller, David - Chase Manhattan Bank, EXXON
- Rockefeller, John D
- Rockefeller, Edmund de - Royal Dutch, Shell
- Bill Clinton, fost presedinte SUA, membru in CFR, Bilderberg si bursier Rhodes

Asadar in iunie 1973, cei opt delegati din partea Statelor Unite care au participat la sedinta de înfiintare a Comisiei Trilaterale în castelul lui Rockefeller sunt membri ai CFR-ului. Scopul declarat al acestei comisii este, dupa spusele ei, "cooperarea trilaterala strânsa pentru a mentine pacea, a administra economia globului, a promova renovarea economica, a diminua saracia mondiala, permitând astfel evolutia pasnica si linistita a sistemului mondial global" (dupa RE, p. 232). Cele trei "laturi" sunt America, Europa Occidentala si Japonia.

Prin aceasta comisie de "dezvoltare economica si comerciala" s-a urmarit ca mare parte din averea poporului american sa treaca în mâinile bogatasilor japonezi si arabi si aceasta fara sa se ascunda nationalitatea noilor stapâni ai pamântului si bogatiilor Americii, astfel încât, daca muncitorul american se vede pauperizat, sa dea vina pe seicul arab sau pe magnatul japonez si nu pe bancheri ca Rockefeller si stapânii lor din umbra.

Cel care a scris Carta Comisiei Trilaterale si care a fost primul director al acestei comisii (1973 - 1976) a fost Zbigniev Brzezinski, Consilierul presedintelui Carter în ceea ce priveste problemele de securitate nationala. Ca si colaboratorii lui de la Clubul de la Roma, si el doreste sa construiasca societatea dupa principiile lui Karl Marx. Brzezinski recunoaste cu candoare ca pentru a realiza Noua Ordine Mondiala, poporul american va trebui sa accepte scaderea nivelului de trai. Cele trei "laturi" ale Comisiei Trilaterale, si anume Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia, sunt regiunile (cu denumirea originala de "regate") 1, 2 si 3 pe harta Clubului de la Roma. Comisia Trilaterala are 325 membri: 98 din America, 146 din Europa si 81 din Japonia. Fiecare mare corporatie din Japonia este reprezentata cu cel putin un director. Aproape toti reprezentantii francezi sunt masoni în loja Grand Orient.

Metodele de lucru ale Comisiei Trilaterale includ printre alte mijloace satanice, asasinatul politic sau macelul în masa, daca le este util. Dar asasinatul reprezentantului Larry McDonald (deghizat prin lovirea "accidentala" a unui avion întreg), care, în ciuda conspiratiei guvernamentale si a conspiratiei tacerii în mass-media, începuse sa dezvaluie în public activitatea Comisiei Trilaterale între 1981 si 1983, a provocat o reactie de indignare in rândul populatiei. La 15 decembrie 1987 senatorul Jesse Helms a facut o trecere în revista a situatiei politice din Statele Unite ale Americii, si a încheiat cu urmatoarele cuvinte: "...aceste organizatii oculte lucreaza de comun acord cu stapânii din Kremlin ca sa creeze ceea ce ei numesc "Noua Ordine Mondiala".

Organizatii particulare precum: Consiliul pentru Relatii Externe, Institutul Regal de Afaceri Internationale, Comisia Trilaterala, Conferinta de la Darmouth, Institutul Aspen pentru Studii Umanistice, Institutul Atlantic si grupul francmasonic Bilderberg disemineaza si coordoneaza planurile pentru aceasta noua ordine mondiala în cercuri puternice comerciale, financiare, academice si oficiale... acest amalgam amorf de bogatie si legaturi sociale a caror putere rezida în faptul ca ei (francmasonii) au pus stapânire pe sistemul nostru financiar si pe o mare parte din sectorul industrial. Principalul lor instrument de control asupra economiei si finantelor americane este Federal Reserve System... Oricine poate vedea cum (bancherii de pe) Wall Street controleaza Departamentul de Stat si Agentia Centrala de Investigatii... Punctul de vedere al puterii instaurate de francmasoni se cheama azi globalism...

Dupa punctul de vedere globalist, statele nationale si granitele nationale nu au nici o valoare. Filozofia si principiile politice sunt pur si simplu relative. Chiar constitutiile sunt doar vorbe goale în fata celor care au puterea. Libertatea sau tirania nu sunt nici bune, nici rele în sine si nu sunt luate în considerare. Conform acestui punct de vedere, activitatea fortelor internationale financiare si industriale trebuie orientata spre realizarea acestei unice lumi globale, având ca punct principal contopirea Uniunii Sovietice cu Statele Unite ale Americii... Tot ceea ce conteaza în ochii lor este sa stoarca profituri maxime printr-o practica descrisa ca fiind capitalism financiar, un sistem care se bazeaza pe doua lucruri: îndatorare si monopol. Acesta nu este un adevarat capitalism. E calea concentrarii economice si a sclaviei politice".

Comisia Trilaterala a fost cel mai bine descrisa de Senatorul Barry Goldwater: "Ceea ce intentioneaza trilateralistii sa faca în realitate este crearea unei supraputeri economice mondiale deasupra guvernelor politice ale statelor nationale afectate. Ca administratori si creatori ai sistemului, ei vor stapâni lumea".

Cine-si închipuie ca vorbele despre stapânirea lumii sunt vorbe goale, se înseala. Stapânirea lumii de catre un grup dedicat puterii banului, lipsit de nationalitate si loial doar lui însusi înseamna pentru ceilalti lagare de concentrare, viata de mizerie, degradare fizica si psihica si genocid dupa bunul plac al elitei. Comisia Trilaterala cuprinde Statele Unite, Europa si Japonia pentru ca acestea produc doua treimi din productia mondiala de bunuri si pot absorbi restul lumii în sferele lor.

Fondul Monetar International si Banca Mondiala sunt brate ale acestei comisii, care formuleaza planuri pe 20-30 de ani înainte. In 1973, planul Comisiei Trilaterale era de a scadea nivelul de trai al claselor de jos si de mijloc, de a spori autoritatea presedintelui, de a consolida cooperarea dintre guvern si sectorul particular, faurind planuri economice, un control guvernamental mai sever asupra presei si dezarmarea muncitorilor. Henry Kissinger a devenit în 1977 membru în Comitetul Executiv al Comisiei Trilaterale si sef al Consiliului International al Bancii Chase-Manhattan a lui Rockefeller, pe a carui mosie a fost fondata Comisia Trilaterala în 1972.

Fondurile pentru salariatii si activitatile Comisiei Trilaterale au fost donate de cei care profita de pe urma activitatilor ei: Rockefeller si cumnatul sau Franklin (director la CFR între 1953-1971), David Packard de la Hewlett Packard, si o serie de megaindustrii si fundatii ca Ford, Lilly, Kettering, fratii Rockefeller, Thyssen, General Motors, Sears, Caterpillar, Deere, Exxon, Texas Instruments, Coca-cola, Times (publicatii), CBS (televiziune), Wells-Fargo (banci). Senatorul Barry Goldwater numeste Comisia Trilaterala "noua cabala internationala a lui Rockefeller", caci este internationala (din ea fac parte directorii bancilor Chase-Manhattan din America, Mitsubishi din Japonia, Dresdner Bank din Germania, Swiss Bank Corporation - Banca Elvetiana, Amsterdam Rotterdam Bank din Olanda, Bank of Montréal din Canada, Crédit Agricole din Franta, si altii); dar Rockefellerii sunt, credem noi, subordonati casei Rothschild.

In 1991, la una din conferintele secrete ale grupului Bilderberg din Germania, David Rockefeller a multumit ziarelor de larga circulatie din Statele Unite, Washington Post, The New York Times, si Time ca timp de 40 de ani au pastrat secretul asupra a ceea ce face aceasta organizatie. David Rockefeller a fost un foarte activ agent al Comisiei Trilaterale în ultimii 40 de ani. In 1964 s-a întâlnit cu Nikita Hrusciov si dupa 4 luni acesta a fost schimbat. In 1973 s-a întrunit cu 27 sefi de stat inclusiv ai Uniunii Sovietice si Chinei comuniste. In 1974 l-a vizitat Papa Paul VI, dupa care enciclica papala chema la amalgamarea popoarelor. In 1976, premierul australian Malcolm Fraser a venit sa se întâlneasca cu presedintele Statelor Unite, dar înainte de aceasta s-a întâlnit cu David Rockefeller. In 1989 acesta l-a vizitat pe Gorbaciov si a oferit Uniunii Sovietice intrarea în Fondul Monetar International (International Monetary Fund, IMF) si în Banca Mondiala; apoi s-a dus în Polonia. Dar împrumuturile acordate oricarui guvern de catre Fondul Monetar International sunt garantate de avutul natiunii: de munti, râuri, lacuri, câmpii si dealuri, de pamântul tarii, de baza existentei locuitorilor. Jesse Helms le-a vorbit americanilor, dar cuvintele lui se adreseaza tuturor natiunilor.

Dintre "realizarile" Comisiei Trilaterale se pot cita:

1) Tradarea si exilarea sahului Iranului, care reusise sa aduca prosperitate si stabilitate în Iran astfel încât, daca petrolul iranian s-ar fi epuizat în decurs de un secol, Iranul ar fi putut continua sa prospere cu o economie echilibrata în granitele proprii. Eliminarea sahului a lasat portile deschise agentilor sovietici si fanaticilor dementi si setosi de sânge, ayatollah-ilor. Sahul a fost convins sa-si investeasca banii în banca lui Rockefeller, Chase Manhattan; si Carter l-a trimis pe generalul american Robert E. Huyser, comandant adjunct al fortelor din Europa, sa le ceara generalilor iranieni sa nu se opuna loviturii de stat a lui Khomeini. Dupa câteva ore, generalii iranieni au fost împuscati. Mai mult, când primul ministru iranian Amir Hoveida a cautat sa arate în parlament ca Ayatollah Khomeini, care a preluat puterea, era un impostor care se dadea drept Ayatollah Khomeini, a fost târât afara din parlament si împuscat pe loc (adevaratul Ayatollah avea un deget mijlociu lipsa; impostorul nu avea nici un deget lipsa). Michael Goloniewski, expert polonez, afirma ca impostorul care a trecut drept Ayatollah Khomeini a fost un agent sovietic .

2) Exacerbarea terorismului comunist în Africa de Sud, unde ambasada americana a devenit cartierul general al criminalitatii si a terorismului armat împotriva populatiei pasnice.

3) Predarea Canalului Panama unui dictator marxist. Numai dobânda pentru datoriile dictatorului panamian Torrijos fata de bancile americane Chase Manhattan, First National City Bank, Bank of America, Banker's Trust, First National Bank of Chicago, Republic National Bank of Dallas, si Marine Midland Bank (a lui Sol Linowitz, care a conceput tratatul de cedare al canalului) însuma 39% din bugetul sau national. Cedând Canalul Panama lui Torrijos, acesta îsi putea plati datoriile fata de aceste banci din taxele ridicate de la vapoarele care-l folosesc. Ce a pierdut poporul american au câstigat bancile sus-numite; caci în tratatul de cedare al Canalului Panama catre Torrijos, guvernul Statelor Unite s-a obligat sa plateasca lui Torrijos milioane de dolari pentru ca a acceptat sa primeasca Canalul. Jumatate din bancile care i-au dat bani cu împrumut falitului Torrijos aveau cel putin un membru al Comisiei Trilaterale în comitetul de directie. Dintre cei 16 senatori americani care erau la ora aceea membri în CFR, 15 au votat sa i se dea canalul lui Torrijos.

4) Tradarea Nicaraguei. Somoza, presedintele ales al Nicaraguei si izgonit de conspiratia sandinista, a vazut cu uimire ca "exista o conspiratie care planuieste în mod intentionat sa distruga forma de guvernare republicana si s-o înlocuiasca cu dictatura totalitara (Anastasio Somoza, "Nicaragua Betrayed - Nicaragua Tradata", p.291). Pentru ca a cautat sa avertizeze publicul american de felul în care guvernul american introduce treptat dictatura totalitara, Somoza a fost asasinat la câteva saptamâni dupa aparitia cartii sale. "In 9 luni comunistii au facut mai mult rau în Nicaragua decât a facut Somoza în 10 ani", scrie un fost conducator sandinist. Circa 12.000 de oponenti politici au fost aruncati în închisoare, sute de oameni pur si simplu au disparut. Comunistii dicteaza toate amanuntele vietii în Nicaragua. In fiecare zi junta acapareaza mai multa avere. Au confiscat peste un milion de acri de pamânt arabil, dar mai putin de a cincea parte din pamânt e cultivata azi. Peste doua luni vom muri de foame" (The Review of the News, 30 iulie 1980). Principala preocupare a sandinistilor, în afara de jaf si asasinat, pare sa fie exportul de revolutie în El Salvador, Honduras, Guatemala, si Costa Rica. Totusi, declarându-se satisfacut ca "regimul marxist din Nicaragua nu ajuta gherilele comuniste din El Salvador si Guatemala", Carter le-a dat sandinistilor 75 milioane de dolari în 1980 ( 24 septembrie 1980). Ideea de baza a ideologiei Comisiei Trilaterale se contureaza astfel : "Poporul, guvernele si economiile tuturor tarilor trebuie sa serveasca nevoilor bancilor multinationale si corporatiilor". Un critic al Comisiei Trilaterale, Senatorul Barry Goldwater (R-Ariz.), spunea : "Organizatia Trilaterala creata de David Rockefeller era un surogat - membrii erau selectati de Rockefeller, scopul definit de Rockefeller, fondurile asigurate de Rockefeller. David Rockefeller examina si selecta fiecare individ care era invitat sa participe".

Fotografii care au zguduit omenirea. Copilul care a murit sub ochii lumii

Iata cateva dintre cele mai triste si tulburatoare fotografii: 

Omayra Sanchez

In varsta de 13 ani, a fost una din victimele vulcanului Nevado del Ruiz care a erupt in 1985, distrugand satul Armero din Columbia.

Omayra a fost prinsa trei zile in noroi si daramaturile casei sale. Cand paramedicii au sosit la fata locului, incercand sa o scape, si-au dat seama ca nu pot face nimic pentru a o salva. Daca ar fi scos-o din capcana mortala, ar fi trebuit sa ii taie ambele picioare, iar lipsa unui specialist la fata locului ar fi dus la decesul ei.
Potrivit paramedicilor si jurnalistilor care erau la fata locului, Omayra a fost puternica pana la sfarsitul vietii. Timp de trei zile, cat a durat agonia, fetita se gandea numai la momentul cand se va duce din nou la scoala si se va juca alaturi de prietenii sai.
Frank Fournier a fotografiat-o pe Omayra, iar poza a facut inconjurul lumii, starnind reactii controversate. Oamenii au fost revoltati sa vada ignoranta autoritatilor columbiene fata de victimele dezastrelor naturale.

Bombardamentul atomic asupra oraselor japoneze Hiroshima si Nagasaki

Sunt fotografii ale celor doua bombe nucleare, singurele folosite vreodata intr-un razboi. Au omorat intre 90.000 si 166.000 de oameni in Hiroshima si intre 60.000 si 80.000 in Nagasaki. Bombele atomice lansate de catre Statele Unite au pus capat celui De-al Doilea Razboi Mondial.

Executia din Saigon

In a doua zi a ofensivei Tet, Edward Thomas Adams si o echipa de stiri a NBC au auzit focuri de arma. Au urmarit zgomotul pana la un colt de strada unde soldatii sud-vietnamezi duceau un prizonier catre Locotenent-Colonelul Nguyen Ngoc Loan, seful Politiei Nationale Sud-Vietnameze. Crezand ca prizonierul va fi interogat, Adams a dus camera la ochi pentru a surprinde momentul. Numai ca, in loc de asta, l-a fotografiat pe Lung impuscand prizonierul in cap. Adams a aflat mai tarziu ca prizonerul era de fapt un ofiter Viet Cong responsabil de uciderea unei intregi familii.
Executia din Saigon, imagine surprinsa pe 1 februarie 1968, i-a adus fotografului premiul Pulitzer in 1969 dar si alte 500 de premii incluzand Premiul Robert Capa si George Polk Memorial.

Atentatele din 11 septembrie

Fotograful american Richard Drew a surprins o imagine din timpul atacurilor teroriste de la Wolrd Trade Center, care a socat intreaga planeta. A reusit sa imortalizeze pe cineva care din cauza panicii s-a aruncat in gol de la etajele superioare ale cladirii.

Inchisoarea Abu Ghraib 

La un an dupa invazia aliatilor in Iraq, din 2003, au iesit la suprafata vesti socante despre cum erau torturati, violati si omorati in chinuri prizonierii tinuti in inchisoarea Abu Ghraib.

Copilul si vulturul

Kevin Carter a reusit sa imortalizeze in sudul Sudanului imaginea care i-a adus premiul Pulizer, dar si moartea. Fotografia surprinde un copil firav, cazut la pamant din cauza foamei, a carui moarte era asteptata si urmarita din apropiere de un vultur. Aceste imagini ingrozitoare l-au afectat foarte mult pe fotograf, care la putin timp dupa castigarea premiului s-a sinucis.

Tata palestinian aparandu-si copilul

Fotografia a fost surprinsa de un cameraman de la postul de televiziune France 2, in Fasia Gaza. Tatal, Jamal al-Durrah, incearca sa se faca scut pentru copilul sau de 12 ani, Muhammad al-Durrah, si sa-l apere de rafalele de gloante. In acelasi timp striga la soldatii israelieni sa inceteze focul. Fiul lui Jamal a fost impuscat si a murit pe loc, iar el a fost grav ranit.

Hector Pieterson

O fotografie care a reusit sa atraga atentia lumii intregi, il surprinde pe Hector Peterson, in varsta de 13 ani, cum moare in bratele lui Mbuyisa Makhubo, dupa ce a fost impuscat de un politist la data de 16 iunie 1976 in timpul revoltei din Soweto, Africa de Sud. Poza a fost facuta de Sam Nzima.

Ingroparea unui copil

Fotografia surprinde unui dintre cele 3.787 de cadavre lasate in urma de dezastrul de la Bhopal. In data de 3 decembrie 1984, in inima orasului Bhopal din India in mod accidental 40 de tone de izocianat de metil (MIC) gazos de la o fabrica de pesticide a fost eliberat in aer. Greenpeace estima peste 20.000 de victime in total. Bhopal este adesea citat ca cel mai mare dezastru industrial din lume.

Studentul din piata Tiananmen

Aceasta este probabil una dintre cele mai faimoase fotografii. Este fotografia unui student care incearca sa opreasca tancurile din piata Tiananmen, stand in fata lor. Tanarul a dat dovada de un adevarat curaj. Pana in ziua de azi identitatea studentului a ramas necunoscuta.

Puterea unui om

Aceasta fotografie a castigat premiul Pulitzer pentru categoria Breaking News, in 2007. In ea, o femeie rezista singura fortelor armate ale Israelului care incearca sa alunge colonistii ilegali.
Sursa: http://stirileprotv.ro

Cele mai bizare fobii: cauze si manifestari

Potrivit definitiei din DEX, fobia este o stare patologica de neliniste si de frica obsedanta, lipsita de o cauza obiectiva sau precisa. Cu senzatia de frica orice persoana se confrunta la un moment dat. Panica, teroarea sau spaima se numara printre simptomele fobiilor, la fel si transpiratia, respiratia ingreunata sau palpitatiile.

Reactiile persoanelor cu fobii nu pot fi din pacate controlate. Fobiile sunt insa diferite, asta in functie de cauza reactiei si, oricat de abstracta ar fi fobia, simptomele nu sunt deloc neglijabile.
Pentru a trata fobiile de care suferiti, exista diferite alternative, dar in primul rand trebuie sa luati in considerare parerea unui medic specialist. Psihoterapia, yoga, acupunctura, masajul, hipnoza pot ajuta in aceste situatii, cel mai important este ca persoana care sufera de o anumita fobie sa inteleaga de unde vine frica si sa incerce sa o infrunte. Va prezentam cateva dintre cele mai ciudate fobii care exista cu adevarat si care provoaca adevarate spaime.
Ergasiofobia
Ergasiofobia este teama, frica anormala si persistenta de a lucra, de a gasi practic un job, altfel spus, teama de munca. Cei afectati se simt anxiosi atunci cand se afla intr-un mediu unde se lucreaza, fiind o conditie sociala a multor oameni. Ergasiofobia poate fi o subspecie a unei fobii sociale sau anxietati de performanta (frica de a vorbi in fata grupurilor de munca, de exemplu). Aceasta teama se pare ca reprezinta un simptom pentru alte boli mentale mai grave.
Neofobia
In general, oamenii sunt avizi dupa tot ceea ce este nou, si asta se datoreaza mai ales epocii in care traim. Exista insa si persoane care se tem de tot ceea ce este nou. Aceasta fobie este de obicei generata de aparitia lucrurilor noi, dar poate avea un impact si odata cu inregistrarea unor senzatii. In forma sa usoara, se poate manifesta ca nedorinta de a incerca lucruri noi sau de a rupe rutina.
Pteronofobia
Probabil ca nu v-ati imagina ca un om s-ar putea teme de gadilat. Pteronofobia este teama de gadilatul cu pana. Se pare insa ca aceasta teama provine din copilarie. Daca un copil este gadilat constant utilizandu-se o pana, el poate dezvolta aceasta fobie pe parcursul vietii.
Gimnofobia
Gimnofobia este teama de nuditate, de a nu fi vazut gol, dar si de a vedea alte persoane dezbracate, chiar in situatii normale. Femeile care sufera de aceasta fobie nu accepta sa aiba relatii sexuale la lumina zilei sau fara a stinge lumina seara. Tulburarile sexuale pot fi deci o cauza a acestei fobii.
Coulrofobia
Coulrofobia este o teama intalnita atat la copii, cat si la adulti, insa este mult mai des intalnita la copii. Intalnirea cu un clovn poate deveni o experienta absolut ingrozitoare. Pentru un copil, clovnul devine un individ neobisnuit, de care acestia se sperie.
Agirofobia
V-ati gandit cum ar fi vreodata sa simtiti frica in momentul in care vreti sa traversati strada? Ei bine, agirofobia reprezinta frica extrema si irationala de a traversa strazile sau intersectiile si poate fi declansata de anumiti factori traumatici sau chiar de tulburari mentale. Aceasta fobie se trateaza de obicei cu ajutorul unui profesionist, care trebuie sa identifice, ca si in celelalte cazuri, cauza fricii irationale.
Panfobia
Este o stare de angoasa intensa, in care intregul mediu de viata este perceput ca fiind amenintator. Cei care sufera de aceasta afectiune se simt mereu persecutati, se afla intr-o permanenta stare de tensiune si de teama.
Ruxandra Raica
Sursa: www.farmaciata.ro

MISTERELE SI SECRETELE DIN MUNTII BUCEGI

"Gura de rai" din Bucegi 

In munții Bucegi există o zonă de un kilometru pătrat în care organismul nu obosește, iar funcțiile fizico-chimice se revigorează brusc . Specialiștii spun că avem de-a face cu legendarul loc dintre cer și pământ.

In 1999, un institut de cercetări particular din București, angajat de o firma străină pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a găsit ceva care poate fi asimilat cu legendara “Gura de Rai”. E vorba despre o pantă cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, unde se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiștii, zonă care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudată descoperire făcută vreodată în România.
 Masivul  Bucegi:

In tradiția populară românească, Gura de Rai este un mediu intre cer și pământ cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca poziționare geografică, Gura de Rai este situată pe un picior de munte și se deschide într-o pajiște înaltă sau un gol de munte. Conform “Mitologiei Romane”, cartea lui Romulus Vulcănescu, Gura de Rai este sinonimă cu “plaiul”, iar autorul consideră că acestor zone mirifice li se relevă caracterul sacru si prin titulatura mitropoliților romani, denumiți “exarhi ai plaiurilor”. Romulus Vulcănescu subliniază ca în zona Gurilor de Rai s-au încuibat cu timpul Nedeiele, sărbători populare și instituții complexe etnoculturale sătești cu implicații mitologice.

Sabina Ispas, cercetător la Institutul de Etnografie și Folclor, consideră ca termenul de “Gura de Rai” exprimă o realitate simbolică a sacrului și una metaforică, în poezia populară, ca imagine artistică a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o tradiție populară, fără o bază în realitatea concretă, palpabilă.

Locul în care organismul nu obosește

Acestor date li s-a adăugat însă și o imagine fizică, concretă, a unei “Guri de Rai”, un loc cu o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat, care are efecte terapeutice excepționale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare “Terra” a fost angajat de o firmă romano-franceză să studieze o zonă din Bucegi, situata în apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesată de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunității de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialiști din mai multe domenii, în special fizicieni și geofizicieni. Cercetările s-au făcut cu aparatură de geodetecție.

După mai multe zile de urcat și coborât pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stănică, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzațional în preajma vârfului Doamnei: ajuns într-un anume loc, i-a dispărut oboseala. “Ne-am speriat când ne-a strigat alertat, nu știam ce s-a întâmplat. Evident că am privit cu neîncredere fenomenul, la început. In timp însă am constatat, pe propria noastră piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigațiile asupra acestui loc”, spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigațiilor a constat în verificarea tuturor versanților din zonă. “Am constatat ca oricât ai urca, oricât de obosit ai fi după mers, în momentul în care ai ajuns în zona respectivă dispare oboseala, lucru care nu se manifestă pe alți versanți. Este vorba de o revigorare a funcțiilor fizico-chimice cu o rapiditate ieșită din comun”, declara Dumitru Stănică.

O anomalie geomagnetică atipică

A doua fază a constat în testarea medicală. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecărui subiect care urca panta cu “ciudățenii”. Testele medicale au fost reluate și pe o alta culme din apropiere, cu o înălțime aproximativ similară. Rezultatele au condus către o singură concluzie: în zona cu pricina, exclusiv, se întâmplă ceva deosebit. Nu numai că ritmul cardiac își revine uluitor de repede, deși urcușul se face pe o panta abruptă, dar oamenii în vârstă care au fost supuși testelor au declarat o stare de bine general când stau în acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferențială, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot măsura, printre altele, magnetismul Pământului. Asa a fost depistată o anomalie magnetică atipică, pe o suprafață de aproximativ un kilometru pătrat. “Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiștii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarței terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o forma atipică pe diagrame. Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stănică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a știut să-l interpreteze. In acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp și care se manifesta printr-o emisie de radiații patogene, încă rămase cu o origine necunoscută”, ne-a spus Vasile Rudan.

De la colții dragonului la rețelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene – sau a anomaliilor magnetice atipice malefice – a fost ridicată de Institutul “Terra” cu mai mulți ani în urmă. Un nod geopatogen înseamnă un loc în care se manifestă fenomene de natură necunoscută care sunt ostile vieții.

Trebuie menționat însă că existenta acestor zone “rele” este cunoscută de societatea omenească de foarte mult timp.

In China antică, spre exemplu, nimeni nu avea voie să construiască o locuință pană ce zona nu era testată de specialiștii imperiali, oameni înzestrați cu capacități paranormale, pentru a vedea dacă subsolul are sau nu are “colții dragonului”. Dacă acești “colți” subpământeni erau detectați de funcționarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casă.

Pornind de la aceeași idee, în perioada interbelică, o serie de experiențe dintr-un orășel din Elveția au condus la teoria “Rețelelor Hartmann”. Doctorul Ernst Hartmann a observat ca șoarecii aflați într-o anumită încăpere stăteau grupați după direcția liniilor și nodurilor unei rețele invizibile. Aceiași șoareci se comportau însă normal într-o  încăpere diferită. Acest tip de reacție al animalelor i-a dat de gândit și astfel a început să studieze fenomenul și să tragă concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoarței terestre ascunde rețele longitudinale și latitudinale malefice. Fenomenul se manifestă însă ca atare doar în nodurile de la întretăierea acestor rețele.

Armata este interesată de subiect

“Descoperirea absolut întâmplătoare a zonei benefice din Bucegi, “Gura de Rai” în tradiție populară, vine sa rotunjească ceea ce știam până acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rând ne întărește ideea ca nimic din ceea ce avem lăsat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel puțin un sâmbure de adevăr”, declara Vasile Rudan.

“Ceea ce am găsit noi în Bucegi are o dispoziție geografică identică cu cea descrisă în folclor. In al doilea rând, știm acum ce și cum să căutăm. Pe diagrame, hărți ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascuțite, pe când cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai mulți ani am fost ocupați cu alte proiecte de cercetare și am suspendat investigațiile din Bucegi, dar intenționăm să reluăm cercetările și să facem chiar o demonstrație publică. Apoi vom lărgi zona investigațiilor, deoarece avem semnale că asemenea locuri deosebite se mai găsesc, cel puțin în zona Masivului Retezat. Interesant este faptul că din informațiile de pana acum rezultă ca fiecărei zone malefice trebuie sa ii corespundă, undeva în apropiere, o zona benefică, la o distantă de cel mult câteva sute de metri. Deocamdată nu vom divulga locația exactă”, spune Rudan.

Acesta mai susține că, pe tema cercetării anomaliilor magnetice atipice din România, bune sau rele, urmează sa apară o carte și ca Ministerul Apărării se arată foarte interesat de acest domeniu.

Cercetătorii de la Institutul “Terra” speră să se realizeze, cu concursul Armatei, o hartă a României care să pună în evidentă aceste zone ieșite din comun.

Sursa: http://www.ziua.ro

Secretele Patriarhului Daniel

Patriarhului Daniel

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fara precedent de rapida in structurile de putere, presarata cu multe momente misterioase, neelucidate pana in prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenta la Masonerie.

Numele: Dan Ilie Ciobotea;
Data nasterii: 22 iulie 1951;
Locul nasterii: satul Dobresti, comuna Bara (Timis);
Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucuresti (‘76), Facultatea de Teologie Protestanta din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolica din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79).

Aceasta ar fi cartea de vizita academica succinta a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Romane, considerat unul dintre cei mai cultivati capi ai Bisericii Romane din istorie. Pe de alta parte, CV-ul inaltului prelat, atat cel de dinainte de 1989, cat si cel post-revolutie, contine o multime de gauri negre.

Cei care i-au studiat biografia s-au intrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tanar student roman sa tranziteze nestigherit, de nenumarate ori, granitele de vest ale tarii, intr-o perioada in care obtinerea unui pasaport era un vis interzis majoritatii romanilor.

Practic, din 1976 si pana in 1988, existenta lui Dan Ilie Ciobotea a insemnat un „du-te-vino” permanent intre Romania si tari precum Franta, Germania sau Elvetia.

Iata cum arata biografia ante-’89 detaliata a lui Dan Ciobotea afisata chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Romane:

    1978-1980 – studiaza la Facultatea de Teologie Catolica a Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania);
    15 iunie 1979 – sustine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulata: Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p).
    31 octombrie 1980 – o versiune extinsa a acestei teze, pregatita sub indrumarea mentorului sau, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae, este sustinuta la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti, cu titlul: Teologie si spiritualitate crestina. Raportul dintre ele si situatia actuala;
    1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elvetia;

In acelasi timp, Daniel a avut timp sa faca o multime de drumuri in tara in intervalul ’80-’88, iar in 1987, spre surprinderea totala a apropiatilor, s-a calugarit. Pe 6 august 1987 a inceput oficial ascensiunea spectaculoasa spre structurile puterii a tanarului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci in varsta de 36 de ani.

La data mentionata mai sus a intrat in monahie cu numele Daniel, avandu-l ca nas de calugarie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (staretul) Manastirii Sihastria din judetul Neamt. A fost hirotonit ieromonah (calugar cu functie de preot). Un an mai tarziu, in 1988, a fost ridicat in rang, pana la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului in structurile monahale).

Fotografiile din arhiva personala arata insa ca Dan Ciobotea a intrat in structurile inalte ale puterii bisericesti cu mult timp inainte de calugarie.

Monahul Daniel a fost numit in 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporana si Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. In acelasi an, a devenit
conferentiar la Catedra de Misiune Crestina a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucuresti. Caracteristicile ambelor functii tind sa confirme speculatiile potrivit carora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Romane.

In biografia patriarhului urmeaza perioada cea mai misterioasa, nelamurita total pana in prezent – 1989-1990. Intamplarile circumstantiale ar putea explica, insa, explozia spectaculoasa in structurile puterii inregistrata atunci.

Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai rusinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Pe 17 decembrie 1989, in mijlocul macelului de la Timisoare, Patriarhul Teoctist Arapasu i-a trimis o telegrama lui Nicolae Ceausescu in care, teoretic, l-a informat in privinta Adunarii Nationale Bisericesti, care tocmai avusese loc.

Expertii interpreteaza insa telegrama ca un gest de sustinere a dictatorului comunist in privinta masurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai tarziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o sedinta a Sfantului Sinod in care si-a anuntat mitropolitii ca este de acord cu masurile dispuse de regimul dictatorial si ca miscarea populara ar putea destrama structurile statului si, implicit, Biserica Ortodoxa Romana. Toti subordonatii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, in acele zile, regimul comunist.

Fuga cuplului dictatorial a semanat panica si in randul capilor Bisericii Ortodoxe din Romania. In noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a disparut pur si simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvaluit la multi ani dupa Revolutie. In urmatoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Manastirea Regala „Sfanta Treime” din Sinaia.

Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria in cartea „Vremea Seniorilor” aparuta in 2005:

    „Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa Romana”.

Evenimentele acelor zile indica o lovitura de palat in sanul Bisericii Ortodoxe Romane, care a vizat indepartatea Patriarhului si care se va dovedi partial reusita. Intr-adevar, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revolutiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea si i-a recomandat si locul in care sa se ascunda. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989.

Urmeaza data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat doua evenimente notabile. Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze. Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau „motive de sanatate”.

Pe de alta parte, in aceeasi zi, a fost infiintat Grupul de Reflectie pentru Innoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup faceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Staniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchis si cativa oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea si Teodor Baconsky.

Grupul de reflectie a reusit printre altele sa impuna in primele zile ale anului 1990 predarea religiei in scoli. Dar influentul Daniel l-a propus in timpul sedintelor pe Bartolomeu Anania pentru functia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsa. Pe de alta parte, Daniel „l-a rechemat pe Teoctist in scaunul Patriarhal” pe de 4 aprilie 1990, data la care, de altfel, grupul a fost desfiintat. Patriarhul Teoctist avea atunci varsta de 74 de ani.

Comunicatul din 18 ianuarie, de „demitere” a patriarhului, a fost explicat succint de insusi Patriarhul Teoctist intr-un interviu acordat in aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph:

„In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod, dupa insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR…
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare…”.

Practic, in perioada 18 ianuarie – 4 aprilie 1990, BOR a fost condusa de catre locotenenta lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obtinute de protosinghel in acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timisoarei, cu titlul de „Lugojanul”, iar in 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai inalta treapta in ierarhia bisericeasca).

La scurt timp dupa aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la sefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat inca din 1986, deoarece Teoctist se pare ca ar fi dorit sa-l instaleze acolo pe favoritul sau, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei „furnizezeaza” viitorul Patriarh al Romaniei.

La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost inscaunat.

A urmat perioada de sefie la Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a facut-o extrem de bogata. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. In 1996, in preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iasi pe candidatul la presedintie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat sa vina la Iasi si a lansat o declaratie provocatoare indemnand enoriasii „sa nu voteze cu Anticristul”, cu adresa la liberul-cugetator declarat Ion Iliescu.

S-a facut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, in care senatorul iesean Ion Solcanu spune ca „e omul nostru trebuie ajutat”.

12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, dupa moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist.

„Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a castigat batalia pentru Patriarhia Romana in fata Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, in cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. In primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 si Ioan al Covasnei si Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Castigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majoritatii votantilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat aparut ca din joben in urna Sfantului Sinod, in dimineata zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfantului Sinod prezenti la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei in prima sedinta a Sinodului”, se arata intr-un articol din presa vremii.

Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu sanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns insa Mitropolitul Moldovei, dupa plecarea lui Daniel la „centru”. Perioada „electorala”, de dupa moartea lui Teoctist, a fost foarte agitata. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de crestini ca este colaborator al Securitatii si membru al Masoneriei. Iata un afis lipit la Iasi pe gardul Mitropoliei Moldovei.

Sursa: Adevarul

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie.

Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie. Ştiri pe aceeaşi temă „Scheletele“ din dulapul Patriarhului Daniel: „diavol” pentru fratele ... Numele: Dan Ilie Ciobotea; Data naşterii: 22 iulie 1951; Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş); Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79). Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine o mulţime de găuri negre. Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor. Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa, Germania sau Elveţia. Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române: 1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa); 1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania); 15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). 31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală; 1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia; FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA: ganduridinierusalim.com În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani. La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale). Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de călugărie. Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele Dumitru Stăniloaie şi de viitorul guru MISA, Gregorian Bivolaru (centru) FOTO ganduridinierusalim.com Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române. În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă, nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în structurile puterii înregistrată atunci. Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc. FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi, implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist. Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime" din Sinaia. Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005: "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română". Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989. Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de sănătate". Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky. Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din anul 1992 Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4 aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani. Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph: "In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia? — Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR... » Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie? — Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...". Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de "Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească). La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează" viitorul Patriarh al României. La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat. Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu. S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru trebuie ajutat”. 12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist. Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, între timp ales arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, unul dintre oamenii de încredere al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro "Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii. Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul Mitropoliei Moldovei. Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui ÎPS Daniel Ciobotea) 2007 “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi"

Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie. Ştiri pe aceeaşi temă „Scheletele“ din dulapul Patriarhului Daniel: „diavol” pentru fratele ... Numele: Dan Ilie Ciobotea; Data naşterii: 22 iulie 1951; Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş); Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79). Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine o mulţime de găuri negre. Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor. Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa, Germania sau Elveţia. Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române: 1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa); 1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania); 15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). 31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală; 1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia; FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA: ganduridinierusalim.com În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani. La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale). Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de călugărie. Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele Dumitru Stăniloaie şi de viitorul guru MISA, Gregorian Bivolaru (centru) FOTO ganduridinierusalim.com Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române. În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă, nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în structurile puterii înregistrată atunci. Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc. FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi, implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist. Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime" din Sinaia. Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005: "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română". Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989. Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de sănătate". Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky. Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din anul 1992 Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4 aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani. Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph: "In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia? — Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR... » Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie? — Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...". Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de "Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească). La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează" viitorul Patriarh al României. La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat. Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu. S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru trebuie ajutat”. 12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist. Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, între timp ales arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, unul dintre oamenii de încredere al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro "Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii. Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul Mitropoliei Moldovei. Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui ÎPS Daniel Ciobotea) 2007 “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi"

Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t

Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a avut o ascensiune fără precedent de rapidă în structurile de putere, presărată cu multe momente misterioase, neelucidate până în prezent, cum ar fi colaborarea cu fosta Securitate sau apartenenţa la Masonerie. Ştiri pe aceeaşi temă „Scheletele“ din dulapul Patriarhului Daniel: „diavol” pentru fratele ... Numele: Dan Ilie Ciobotea; Data naşterii: 22 iulie 1951; Locul naşterii: satul Dobreşti, comuna Bara (Timiş); Studii: Institutul Teologic Universitar din Sibiu (‘74), doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti (‘76), Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78), Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79). Aceasta ar fi cartea de vizită academică succintă a Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, considerat unul dintre cei mai cultivaţi capi ai Bisericii Române din istorie. Pe de altă parte, CV-ul înaltului prelat, atât cel de dinainte de 1989, cât şi cel post-revoluţie, conţine o mulţime de găuri negre. Cei care i-au studiat biografia s-au întrebat de-a lungul timpului cum a fost posibil ca un tânăr student român să tranziteze nestigherit, de nenumărate ori, graniţele de vest ale ţării, într-o perioadă în care obţinerea unui paşaport era un vis interzis majorităţii românilor. Practic, din 1976 şi până în 1988, existenţa lui Dan Ilie Ciobotea a însemnat un "du-te-vino" permanent între România şi ţări precum Franţa, Germania sau Elveţia. Iată cum arată biografia ante-'89 detaliată a lui Dan Ciobotea afişată chiar pe site-ul oficial al Patriarhiei Române: 1976-1978 – studiază la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa); 1978-1980 – studiază la Facultatea de Teologie Catolică a Universităţii „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau (Germania); 15 iunie 1979 - susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg, intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). 31 octombrie 1980 - o versiune extinsă a acestei teze, pregătită sub îndrumarea mentorului său, pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, este susţinută la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, cu titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală; 1980-1988 – lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia; FOTO Imagine din perioada în care preda la Bossey în Elveţia SURSA: ganduridinierusalim.com În acelaşi timp, Daniel a avut timp să facă o mulţime de drumuri în ţară în intervalul '80-'88, iar în 1987, spre surprinderea totală a apropiaţilor, s-a călugărit. Pe 6 august 1987 a început oficial ascensiunea spectaculoasă spre structurile puterii a tânărului Dan Ilie Ciobotea, pe atunci în vârstă de 36 de ani. La data menţionată mai sus a intrat în monahie cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Ilie Cleopa, arhimandritul (stareţul) Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. A fost hirotonit ieromonah (călugăr cu funcţie de preot). Un an mai târziu, în 1988, a fost ridicat în rang, până la protosinghel (imediat inferior, practic adjunctul arhimandritului în structurile monahale). Fotografiile din arhiva personală arată însă că Dan Ciobotea a intrat în structurile înalte ale puterii bisericeşti cu mult timp înainte de călugărie. Doctorul în teologie Dan Ciobotea, între cei mai influenţi oameni ai BOR înainte de 1989. În stânga Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Teoctist Arăpaşu, iar în dreapta Patriarhul Iustin Moisescu, decedat în iulie 1986. Aşadar, Dan Ciobotea apare înainte de 1986 ducându-i sceptrul patriarhal lui Iustin Moisescu FOTO ganduridinierusalim.com Tânărul Dan Ilie Ciobotea. alături de mentorul său spiritual, părintele Dumitru Stăniloaie şi de viitorul guru MISA, Gregorian Bivolaru (centru) FOTO ganduridinierusalim.com Monahul Daniel a fost numit în 1988 consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. În acelaşi an, a devenit conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Caracteristicile ambelor funcţii tind să confirme speculaţiile potrivit cărora Daniel devenise, de fapt, responsabilul cu Sectorul Relaţii Externe al Bisericii Ortodoxe Române. În biografia patriarhului urmează perioada cea mai misterioasă, nelămurită total până în prezent - 1989-1990. Întâmplările circumstanţiale ar putea explica, însă, explozia spectaculoasă în structurile puterii înregistrată atunci. Decembrie 1989 a fost unul dintre episoadele cele mai ruşinoase din istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pe 17 decembrie 1989, în mijlocul măcelului de la Timişoare, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a trimis o telegramă lui Nicolae Ceauşescu în care, teoretic, l-a informat în privinţa Adunării Naţionale Bisericeşti, care tocmai avusese loc. FOTO Mitropolitul Daniel, într-unul drumurile în străinătate Experţii interpretează însă telegrama ca un gest de susţinere a dictatorului comunist în privinţa măsurilor brutale de reprimare a revoltei. De altfel, o zi mai târziu, pe 18 decembrie, Patriarhul Teoctist a convocat o şedinţă a Sfântului Sinod în care şi-a anunţat mitropoliţii că este de acord cu măsurile dispuse de regimul dictatorial şi că mişcarea populară ar putea destrăma structurile statului şi, implicit, Biserica Ortodoxă Română. Toţi subordonaţii au fost de acord, iar Biserica n-a condamnat oficial, în acele zile, regimul comunist. Fuga cuplului dictatorial a semănat panica şi în rândul capilor Bisericii Ortodoxe din România. În noaptea de 22 spre 23 decembrie, Teoctist a dispărut pur şi simplu din Palatul Patriarhal. Misterul a fost dezvăluit la mulţi ani după Revoluţie. În următoarele 112 zile, Patriarhul Teoctist a stat ascuns la Mănăstirea Regală "Sfânta Treime" din Sinaia. Scriitorul Artur Silvestri, considerat cel mai apropiat prieten al patriarhului, scria în cartea "Vremea Seniorilor" apărută în 2005: "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu şi eu însumi cred că ştim pe acest pământ ce s-a petrecut cu adevărat în acele zile în Biserica Ortodoxă Română". Evenimentele acelor zile indică o lovitură de palat în sânul Bisericii Ortodoxe Române, care a vizat îndepărtatea Patriarhului şi care se va dovedi parţial reuşită. Într-adevăr, unul dintre cele mai controversate personaje ale Revoluţiei din 1989, Gelu Voican Voiculescu, i-a sugerat patriarhului retragerea şi i-a recomandat şi locul în care să se ascundă. Ulterior, a fost singurul vizitator din exterior al lui Teoctist, pe care l-a informat despre mersurile lucrurilor post-decembrie 1989. Urmează data de 18 ianuarie 1990, zi care a consemnat două evenimente notabile. Patriarhia Română anunţa printr-un comunicat de presă faptul că Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fără a spune şi din ce cauze. Ulterior, într-un alt comunicat se invocau "motive de sănătate". Pe de altă parte, în aceeaşi zi, a fost înfiinţat Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, condus de protosinghelul Daniel Ciobotea. Din grup făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, preotul profesor doctor Constantin Galeriu, preotul profesor doctor Dumitru Stăniloaie, preotul Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiş şi câţiva oameni din afara bisericii, printre care Sorin Dumitrescu, Horia Bernea şi Teodor Baconsky. Proaspătul mitropolit al Moldovei Daniel, alături de Patriarhul Teoctist, cu care a avut o relaţie extrem de tensionată. Fotografie din anul 1992 Grupul de reflecţie a reuşit printre altele să impună în primele zile ale anului 1990 predarea religiei în şcoli. Dar influentul Daniel l-a propus în timpul şedinţelor pe Bartolomeu Anania pentru funcţia de Patriarh. Din motive necunoscute, cererea a fost respinsă. Pe de altă parte, Daniel "l-a rechemat pe Teoctist în scaunul Patriarhal" pe de 4 aprilie 1990, dată la care, de altfel, grupul a fost desfiinţat. Patriarhul Teoctist avea atunci vârsta de 74 de ani. Comunicatul din 18 ianuarie, de "demitere" a patriarhului, a fost explicat succint de insuşi Patriarhul Teoctist într-un interviu acordat în aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell, de la The Daily Telegraph: "In tradiţia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh să-şi dea demisia? — Conform canoanelor şi legiuirilor noastre bisericeşti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sănătate. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonică. De aceea, la chemarea Sfântului Sinod, dupa însănătoşire, am revenit la slujirea de Întâi Stătător al BOR... » Dacă nu este posibil, cum vă explicaţi retragerea din 18 ianuarie? — Aveţi răspunsul în cel pentru prima întrebare...". Practic, în perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990, BOR a fost condusă de către locotenenţa lui Daniel Ciobotea, iar avantajele personale obţinute de protosinghel în acest interval au fost importante. Pe 12 februarie 1990 a fost ales, la propunerea Mitropolitului Nicolae Corneanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de "Lugojanul", iar în 4 martie 1990 a fost hirotonit arhiereu (cea mai înaltă treaptă în ierarhia bisericească). La scurt timp după aceea, Patriarhul Teoctist l-a propus pe Daniel Lugojanul la şefia Mitropoliei Moldovei. Postul respectiv era vacantat încă din 1986, deoarece Teoctist se pare că ar fi dorit să-l instaleze acolo pe favoritul său, Teofan Savu, viitor Mitropolit al Olteniei. Conform cutumei BOR, postul de mitropolit al Moldovei "furnizezează" viitorul Patriarh al României. La 7 iunie 1990, Daniel Ciobotea a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar pe 1 iulie a fost înscăunat. Proaspătul Mitropolit al Moldovei Daniel, pe 1 decembrie 1990 la Alba Iulia, la sărbătorirea primei zile naţionale, alături de două personaje extrem de importante în revoluţia din 1989: generalul Victor Stănculescu şi Dan Marţian, politrucul comunist care ajunsese şeful Camerei Deputaţilor FOTO mirceaordean.blogspot.ro A urmat perioada de şefie la Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pe care Daniel Ciobotea a făcut-o extrem de bogată. Contrele cu Patriarhul Teoctist au continuat. În 1996, în preajma campaniei electorale, mitropolitul Daniel l-a invitat la Iaşi pe candidatul la preşedinţie Ion Iliescu. Patriarhul a refuzat să vină la Iaşi şi a lansat o declaraţie provocatoare îndemnând enoriaşii "să nu voteze cu Anticristul", cu adresă la liberul-cugetător declarat Ion Iliescu. S-a făcut util regimurilor PSD, fapt constatat potrivit unei stenograme PSD, în care senatorul ieşean Ion Solcanu spune că „e omul nostru trebuie ajutat”. 12 septembrie 2007 este data la care Daniel Ciobotea devine Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, după moartea, la 92 de ani, a lui Teoctist. Mitropolitul Daniel în iulie 2007, în timpul unei vizite cu caracter electoral pe care a făcut-o la Sihăstria Putnei, în Suceava. Sprijinul episcopului Pimen (primul din dreapta), de care nu s-a bucurat niciodată pe deplin, era esenţial pentru obţinerea titlului de patriarh. În fotografie mai apare (al doilea din dreapta) Ioachim Băcăoanul, pe atunci arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, între timp ales arhiepiscop al Romanului şi Bacăului, unul dintre oamenii de încredere al lui Daniel FOTO sihastriaputnei.ro "Cu 95 de voturi la 66, Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei, a câştigat bătălia pentru Patriarhia Română în faţa Mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, în cel de-al doilea tur de scrutin organizat miercuri, 12 septembrie a.c. În primul tur, din cele 161 de mandate, Daniel a primit 80 de voturi, Anania 62 şi Ioan al Covasnei şi Harghitei 18 voturi, 1 vot fiind anulat. Câştigul i-a fost asigurat lui Daniel prin intermediul majorităţii votanţilor lui Ioan, cel de-al treilea candidat apărut ca din joben în urna Sfantului Sinod, în dimineaţa zilei de 9/12. Din cei 47 de membri ai Sfântului Sinod prezenţi la vot, 27 l-au ales pe Daniel al Moldovei în prima sedinţă a Sinodului", se arată într-un articol din presa vremii. Teofan, mitropolitul Olteniei, creditat cu şanse mari, n-a mai prins turul doi de scrutin. A ajuns însă Mitropolitul Moldovei, după plecarea lui Daniel la "centru". Perioada "electorală", de după moartea lui Teoctist, a fost foarte agitată. Viitorul Patriarh a fost acuzat din nou, de diverse grupuri de creştini că este colaborator al Securităţii şi membru al Masoneriei. Iată un afiş lipit la Iaşi pe gardul Mitropoliei Moldovei. Afişe anti-ÎPS Daniel Ciobotea şi ÎPS Nicolae Corneanu pe gardurile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (afişul este rupt în dreptul numelui ÎPS Daniel Ciobotea) 2007 “Nu vrem Patriarh fost angajat al catolicilor, propus de masoni şi cu inclinaţii de dictator aşa cum este, din nefericire, IPS Daniel Ciobotea (fost angajat – 10 ani – al catolicilor şi protestanţilor in Elveţia, la Bossey, propus Patriarh – in mod oficial – de Masonerie prin vocea d-lui Frunzăverde, in conflict permanent cu sfintele mănăstiri ortodoxe din Moldova. Fapte relatate de mass-media şi bine cunoscute de Biserică). Comunitatea Creştinilor Ortodocşi – Practicanţi"

Citeste mai mult: adev.ro/nlqt6t