Mii de prizonieri religioşi din China au avut organele SMULSE în timp ce ei erau în viață pentru a fi vândute "turiștilor de transplant"

 

China a recoltat ficatul, rinichiul, corneea şi chiar inima de la zeci de mii de prizonieri religioşi în timp ce aceştia erau încă în viaţă, dar lumea nu acordă atenţie acestui lucru, potrivit unui nou documentar. Avertizăm că imaginile sunt de o cruzime greu de suportat.

Zvonurile comerțului de organe în China au apărut prima dată în 2006, și au fost susținute de avocații pentru drepturile omului, martori și chiar de către medici care recunosc că au efectuat operațiile, potrivit dailymail.co.uk.
Documentarul “Greu de Crezut” ( Hard to Believe) oferă prima examinare susținută  - de ce lumea este atât de dispusă să închidă ochii la "una dintre cele mai catastrofale încălcări ale drepturilor omului în timpul nostru".
“Ce m-a atras la poveste este că dovada este atât de puternică şi, cu toate astea, abia dacă se vorbeşte despre asta”, a spus regizorul Ken Stone, “Ce am făcut este să explorăm de ce rapoartele şi documentarele au primit atât de puţină atenţie”.
“Un număr de persoane atât de mare a venit cu dovezi atât de puternice, dar acestea sunt constant ignorate”, a mai spus Stone.

Secta spirituală Falun Gong a luat fiinţă în anul 1992 şi, în şapte ani, 100 milioane de oameni s-a alăturat practicii.
Guvernul chinez şi-a manifestat intens ostilitatea faţă de această mişcare, susţinând că ar contraveni normelor comunismului, alocând substanţiale resurse financiare şi umane pentru reprimarea acesteia. Raportul De asemenea, se pare că deţinuţii Falun Gong ucişi de guvernul chinez sunt "materia primă".
Pe 20 iulie 1999, forţele de securitate au răpit şi reţinut mii de persoane care au fost identificate ca făcând parte dintre liderii Falun Gong.
Acesta a fost începutul unui sistem brutal şi a unei campanii sistematice de a eradica secta printr-o combinaţie de propagandă, impresionism, şi prin reforme care au rezultat deseori prin moartea prizonierilor.
Noul documentar explorează cercetarea jurnalistului de investigație și entuziasta Ethan Gutmann, și o echipă de anchetă canadiană formată dintr-un avocat pentru drepturile omului,  Davis Matas, nomilizat la Premiul Nobel pentru Pace şi Secretarul  de Stat canadian David Kilgour.
Acesta include detalii chinuitoare oferite de la foşti prizonieri Falun Gong și un chirurg care a recunoscut că a smuls cu propriile mâini organe de la persoane care erau în viaţă.
Niciuna dintre aceste mărturii  credibile de la aceşti profesioniști  "nu au fost luate suficient în serios pentru a justifica o investigație oficială.
 
"Există o tendință generală de a nu dori să priveşti atrocitățile în față," a declarat Gutmann.
"Recunoaștem o atrocitate teribilă numai după ce ea s-a terminat. Uită-te la cât timp a durat înainte ca Holocaustul să fie recunoscut.
"Acesta este un model pe care îl vedem că se repetă."
Pentru regizorul Ken Stone, mărturia cea mai convingătoare este de la doctorul Enver Tohti, nativă din Uyghur din provincia de vest a Chinei Xinjiang.
Dr. Tohti arată în documentar detalii crude ale propriei implicări în recoltarea pe viu a organelor, într-o mărturie pe care a dat-o, de asemenea, Parlamentului European.
Medicul, care lucrează acum ca șofer de taxi în Londra, a fost un chirurg tânăr din provincia Xinjiang, atunci când, în 1994 a fost dus la un sit de execuție. Acolo, el a găsit un prizonier Falun Gong zăcând pe pământ cu o rană provocată de o împuşcătură.
Rana nu era fatală și prizonierul s-ar fi recuperat complet, potrivit mărturiei chirugului oripilat.
Dar chiar și așa, el a fost pus de către superiorii săi să scoată organele bărbatului deşi acesta era viu, dar nu înaintede a fi avertizat să "să ne amintim că nu s-a întâmplat nimic azi".
China are o motivație puternică pentru a păstra la distanță acuzațiile de recoltare de organe, care a fost numită de către anchetatori canadieni o "afacere de miliarde de dolari."
Matas şi Kilgour au raportat, în prima investigaţie  făcuta vreodată pe recoltarea de organe în 2006, că spitalele iau o taxă de 30.000 de dolari pentru o cornee, 62.000 dolari pentru un rinichi şi 130.000 pentru un ficat sau o inimă.
Dovada cea mai mare a celor doi constă în abudenţa inexplicabilă de organe din China, care are ce-a de-a doua cea mai mare rată de transplant din lume, în ciuda a faptului că doar 37 de persoane sunt înregistrate ca donatori la nivel naţional,  potrivit Crucea Roşie.
Chiar China a anunţat că 10.000 de transplanturi sunt efectuate în fiecare an, şi a insistat că surplusul de organe vine de la prizonierii executaţi.
Din investigaţia făcută de Matas şi Kilgour a  concluzionat că aproximativ 40.000 de prizonieri Falun Gong au fost omorâți pentru organele lor.
Jurnalistul Ethan Gutmann consideră că numărul real este chiar mai mare, ajungând la mai mult de 65.000 de oameni de la care au fost recoltate organe între anii 2000 și 2008.
Gutmann, care a asistat la prima mână a reprimării Falun Gong în Beijing în 1999, a lansat propria investigație în 2006. În primul rând a luat zvonurile în serios când a intervievat foștii deținuți Falun Gong și a descoperit detaliile examinărilor lor fizice.
El a realizat cu groază că examenele nu au fost concepute pentru a testa capacitatea lor fizică, ci pentru a le determina sănătatea organelor interne.
"Un fior mi-a trecut pe șira spinării", a dezvăluit el, "M-am gândit,"Oh, Doamne, este real. "
Documentarul PBS, care este difuzat on-line în SUA în această săptămână, a fost programat pentru a coincide cu vizita președintelui chinez Xi Jinping în Statele Unite, și adresării susţinute de acesta la Națiunile Unite.
Sursa:www.evz.ro