Iată câteva dintre cele mai crude experimente din istorie făcute pe oameni.
Experimentul Monstru
În 1939, psihologul Wendell Johnson a delegat-o pe una dintre studentele sale să conducă un experiment referitor la modul în care este influenţată dezvoltarea unui copil de feedback-ul negative. Un grup de 22 de copii orfani a fost împărţir în două: jumătate dintre ei erau lăudaţi pentru fluenţa cu care reuşeau să vorbească, în timp ce restul erau corectaţi la fiecare mică imperfecţiune şi li se spunea în mod repetat că sunt bâlbâiţi. O bună parte dintre aceştia din urmă, deşi înainte de acest experiment puteau vorbi normal, au ajuns în final să aibă probleme de exprimare pe care nu au mai fost capabili să le corecteze în decursul vieţii. Reacţia oficială a Universităţii din Iowa a apărut abia în 2001, atunci când reprezentanţii acesteia şi-au cerut scuze în mod oficial pentru acest experiment regretabil.
Proiectul Aversiv
În anii ’70 şi ’80, armata Africii de Sud a trecut printr-un proces care avea ca scop înlăturarea soldaţilor homosexuali. Aceştia erau trimişi în primă fază la un spital militar pentru a fi “vindecaţi” prin diverse metode: administrare de medicamente, tratamente hormonale sau chiar şocuri electrice. Dacă terapia nu avea success, aceştia erau castraţi chimic sau forţaţi să îşi facă operaţii de schimbare de sex. Numărul exact al celor afectaţi de aceste practici nu este cunscut oficial, însă se estimează că este vorba de aproximativ 900 de soldaţi, majoritatea bărbaţi cu vârstele cuprinse între 16 şi 24 de ani. Culmea, medicul care a condus acest proiect, Aubrey Levin, a fost condamnat anul trecut la cinci ani de închisoare după ce mai mulţi pacienţi ai săi de sex masculin au mărturisit autorităţilor că au fost abuzaţi sexual de acesta.
Experimentul Tuskegee
În perioada 1932-1972, în Alabama, 600 de afro-americani săraci care sufereau sau erau suspecţi de sifilis au fost subiectul unui experiment. Profitând de faptul că majoritatea dintre ei nu erau şcoliţi, acestora nu li se aducea la cunoştinţă adevăratul diagnostic, ci erau informaţi că au “sânge rău”, însă li se va asigura gratuit tratamentul, mâncarea şi transportul la clinică. De fapt, tot ceea ce primeau gratuit erau diverse tratamente toxice cu efecte îndoielnice. Mai mult, o parte dintre ei nu le primeau nici măcar pe acestea, pentru a se putea studia modul în care boala progresează în timp. La finalul studiului, numărul celor rămaşi în viaţă a fost de doar 74.
Experimentele din Coreea de Nord
Câteva persoane care au reuşit să dezerteze din Coreea de Nord au povestit că în această ţară aveau loc experimente similare celor din Germania nazistă. Prizonierii erau asfixiaţi în camere de gazare, otrăviţi sau supuşi la operaţii fără anestezie. Lee Soon Ok, o prizonieră care a reuşit să evadeze, povesteşte într-o carte de memorii un episod şocant: 50 de femei perfect sănătoase au fost obligate să mănânce frunze de varză otrăvite. După 20 de minute de chin, timp în care au vomat constant şi au suferit de sângerări anale, toate cele 50 de femei şi-au dat viaţa.
Un fost şef de securitate, Kwon Hyok, a mărturisit faptul că în Coreea de Nord existau mici camere de gazare în care erau introduşi câte trei sau patru oameni (de obicei membri ai aceleiaşi familii). Acesta a povestit că a asistat la o scenă în care doi părinţi şi-au dat ultima suflare încercând să le facă respiraţie gură la gură celor doi copii, în speranţa că măcar aceştia vor supravieţui.
Laboratorul Sovietic
Serviciile secrete sovietice au dezvoltat un laborator în care testau diverse otrăvuri pe priozonieri. Cu scopul de a dezvolta o substanţă otrăvitoare care să nu aibă gust sau miros şi să nu poată fi detectată post mortem, acestora le erau servite diverse otrăvuri în mâncare şi băutură. Rezultatul final al experimentelor a fost C-2, o substanţă capabilă să ucidă o persoană în mai puţin de 15 minute. Conform martorilor, aspectul victimei se schimba radical, iar aceasta devenea brusc liniştită până în momentul inevitabil al morţii.
Unitatea 731
În timpul celui de-al doilea război chino-japonez şi al celui de-al Doilea Război Mondial, Armata Imperială Japoneză a avut o unitate secretă de cercetare şi dezvoltare a armelor biologice. Denumirea ei oficială era Departamentul politic al jandarmeriei şi laboratorul de cercetare pentru prevenirea epidemică. Prizonierii (în mare parte chinezi) erau supuşi la operaţii fără anestezie în urma cărora li se îndepărtau anumite organe, li se amputau membre care, ulterior, erau ataşate în alte părţi ale corpului. Alte practici comune erau infectarea în mod intenţionat cu sifilis, blenoragie sau ciumă, înfometarea sau injectarea cu urină sau sânge de animale.
Experimentele naziste
Cele mai mari atrocităţi rămân însă cele din lagărele de concentrare naziste. Medicii din lagărele de la Auschwitz, Dachau, Buchenwald, Ravensbrück, Sachsenhausen şi Natzweiler au condus o serie de experimente care se soldau, aproape inevitabil, cu moartea deţinuţilor. Aceştia, în mare parte evrei sau ţigani, erau gazaţi, infectaţi cu malarie, supuşi la degerături, folosiţi drept cobai în testarea de medicamente sau otrăviţi. O altă practică folosită era stropirea prizonierilor cu fosfor şi arderea lor de vii.
Cel mai cunoscut medic nazist este Josef Mengele, care dezvoltase o adevărată fascinaţie pentru studiul gemenilor. Se estimează că el a făcut experimente brutale pe 1500 de perechi de gemeni. Acestora li se făceau transplante de organe pe viu sau le erau turnate diverse substanţe în ochi în încercarea de a le schimba culoarea. Mai mult, o fostă prizonieră a mărturisit că a fost martora unui episod inimaginabil, în urma cărora doi copii rromi au fost cusuţi unul de altul, spate în spate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu