Scriitorul şi monografistul Ştefan Zweig făcea cîndva observaţia că mersul Istoriei a fost adesea determinat de două categorii de oameni: eroii şi trădătorii.
S-ar putea ca scriitorul să fi încercat o simplă butadă, pentru a-şi incita cititorii, aşa cum avea de altfel obiceiul, dar trebuie să recunoaştem că nu o dată eroii s-au folosit de spioni şi, uneori, invers. Adesea, datorită contribuţiei agenţilor dubli au pierit mii de vieţi, dar tot datorită lor au fost, uneori, salvate alte vieţi, în funcţie de acea parte a baricadei pe care s-au situat.
Iuda
Nu poţi vorbi de trădare, fără să începi cu acest caz legendar, respectiv prototipul trădătorilor din toate timpurile. Iuda este brandul trădării. El l-a trădat pe Isus, sărutîndu-L frăţeşte pe obraz, mesajul indicînd semnalul că acesta este omul căutat. A urmat judecata şi răstignirea. Preţul are şi el valoare de brand: 30 de arginţi.
Brutus
Decimus Junius Brutus Albinus era un văr îndepartat al împăratului Caesar, poate nepot, dar se speculează şi ideea că ar fi fost fiul lui nelegitim. Om de încredere al împăratului, s-a alăturat conjuraţiei care a pus la cale şi a înfăptuit asasinarea din 15 martie anul 44 î.Chr. Se spune că împăratul, văzîndu-l printre complotişti ar fi exclamat: „Tu, quoque Brute, fili mi!”, adică „pînă şi tu Brutus, fiule!”. Se pare că de aici se trage legenda că i-ar fi fost fiu nelegitim.
Austriacul Alfred Redl
Acest ofiţer austriac s-a pus la începutul Secolului trecut în slujba spionajului Rusiei, împotriva Imperiului Austro-Ungar. După unele surse, a servit cu acelaşi zel Franţa şi Italia. Monografiştii au stabilit că, înainte de începerea primului război mondial, el a vîndut Rusiei planurile exacte cu care Austro-Ungaria urma să invadeze Serbia. Atacul, ţintit precis, a pricinuit moartea a jumătate de milion de austrieci. Cînd a simţit că poliţia austriacă l-a dibuit, Redl s-a sinucis.
Julius şi Ethel Rosenberg
Aceşti spioni, soţ şi soţie, au vîndut Uniunii Sovietice planurile secrete ale bombei atomice americane. Prinşi de către FBI, datorită denunţului unor colegi în ale spionajului, au fost judecaţi, condamnaţi la 5 aprilie 1951 şi executaţi pe scaunul electric, la 19 iunie 1953. După proces, au apărut mari controverse, provocate de lumea comunistă, unele aspecte rămînînd şi astăzi încă neclarificate.
Ephialtes din Trachis
Ephialtes a fost grecul care i-a dezvăluit împaratului Xerxes I planurile exacte şi poziţiile oştilor spartane ale lui Leonidas I, pentru ca persanii să le poată ataca prin spate. Rezultatul a fost bătălia de la Termopile, din anul 480 î. Chr, cînd a pierit floarea armatei lui Leonidas. Totuşi, deşi căzuse Atena, un grup de eroi, intraţi în legendă, a reuşit să continue lupta pe cont propriu, înscriind victoria de la Salamina (22 septembrie anul 480 î.Chr.), intrată şi ea în legendă.
Vidkun Quisling
Fost ministru al Apărării în guvernul norvegian, Quisling n-a putut rezista ispitei de a se alătura, în 1940, intereselor Germaniei naziste, oferind pe tavă informaţiile pe baza cărora invadarea Norvegiei de către Hitler s-a produs, cu o rapiditate neînchipuită. În 1945, după ce Germania s-a predat, el a fost executat petru înaltă trădare.
Karl Schulmeisten
Schulmeisten şi-a început cariera, la sfîrşitul Secolului al XVIII-lea, ca om de afaceri, apoi contrabandist şi, în cele din umă, ca spion în slujba Austriei. La începutul Secolului XIX, l-a descoperit pe victoriosul Napoleon Bonaparte şi s-a pus la dispoziţia acestuia, ca agent dublu. Se spune că lui i s-a datorat capturarea ducelui d’Enghien, dar şi strălucita victorie de la Austerlitz, datorată, în mare parte, faptului că Franţa cunoştea dispozitivele inamice. După căderea lui Bonaparte, Schulmeisten s-a retras discret, nu şi-a mai adus nimeni aminte de el şi a trăit o viaţă de lux, dovedind că nu întodeauna, spionii o sfîrşesc rău. Ba se poate spune că mai rău a sfîrşit Napoleon.
Sursa: http://www.ziartricolorul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu