În conformitate cu învățăturile științei convenționale, Antarctica este de milioane de ani acoperită cu straturi de gheață, care sunt mai puțin de 1 km grosime. Cu toate acestea, descoperirile moderne, precum și cele mai vechi, ne dau mai multe motive pentru a pune la îndoială această teorie.
Misterioasele hărţi ale Antarcticii de acum 6.000 de ani
Oficial, Antarctica a fost descoperită pentru prima dată în 1820. La acea vreme, întregul continent era deja acoperit cu gheață. Cu toate acestea, hărți vechi de mii de ani dovedesc faptul că o civilizație necunoscută străveche a cunoscut Antarctica de mult timp. Ca de exemplu, celebra hartă uluitoare a amiralului Piri Reis, realizată la Constantinopol în anul 1513 și redescoperită în 1929. Harta ne prezintă ceea ce pare a fi Antarctica fără gheaţă, o situaţie care nu a mai fost de mii sau milioane de ani! Piri Reis nu ar fi putut obține informațiile necesare întocmirii hărţii de la exploratori contemporani, pentru că în timpul său nimeni nu știa despre existența Antarctica. Harta “Piri Reis” nu a fost de fapt decât o compilație de diferite hărți considerabil mai vechi.
Potrivit profesorului Charles H. Hapgood, care a cercetat subiectul hărților antice, amiralul Reis s-a bazat pe nişte hărţi străvechi, întocmite de către o civilizație necunoscută și foarte avansată, care utiliza instrumente superioare de navigaţie.
Şi nu doar în harta lui Piri Reis putem găsi Antarctica; şi alte hărţi în perioadele medievale şi ale Renaşterii, cum ar fi cele ale lui Oronteus Finaeus, Phillipe Buache și Hadji Ahmed, arată, de asemenea, Antarctica fără gheaţă. Ceea ce demonstrează încă o dată că toate hărțile au fost create cu ajutorul unor surse foarte vechi, probabil din jurul anilor 4.000 î.Hr.
Într-un articol publicat în februarie 2015 (Enigmatica hartă a lui Piri Reis, veche de 500 de ani, arată că Atlantida din vechime este continentul Antarcticii de astăzi!), vorbeam din nou despre harta Piri Reis şi ajungeam la concluzia că străvechiul continent al Atlantidei se găseşte sub ochii noştri şi nu este altcineva decât Antarctica, care a ajuns acum sub gheaţă.
Expediţiile lui Hitler în Antarctica
Ideea că o Antarctica fără gheață a fost locuită de către o civilizatie avansată necunoscută în urmă cu doar 6.000 ani, a fascinat mulți oameni, printre care şi pe Adolf Hitler. Dictatorul nazist suspecta că Antarctica a fost odată leagănul civilizației pierdute a Atlantidei.
În conformitate cu mult controversatul “Dosar Omega”, începând cu 1938, naziștii au început să trimită numeroase misiuni de explorare în regiunea Regina Maud din Antarctica. Peste 400.000 de km pătraţi din continentul înghețat au fost cartografiaţi din aer, germanii descoperind vaste regiuni care nu erau cuprinse de gheață, precum și lacuri de apă caldă și intrări în peşteri. Diferite echipe științifice au fost mutate în zonă – zoologi, botaniști, agricultori, specialiști în ciuperci, parazitiologi, biologi marini, ornitologi și mulţi alţii.
Misterul din caverna uriaşă de sub Antarctica
James Roberts, un istoric al celui de-al doilea război mondial, susține că naziștii au reușit să construiască o bază subterană secretă într-o peșteră masivă. Potrivit lui Roberts, soldații britanici au descoperit intrarea la sfârșitul anului 1945. Soldații au urmat tunelul, lung de km întregi și, în cele din urmă, au ajuns la o vastă peșteră subterană, în care era anormal de cald. Unii dintre oamenii de ştiinţă au crezut că peştera era încălzită geotermal.
În caverna uriaşă au fost descoperite mai multe lacuri subterane. Totodată, aici naziştii au construit staţii de docare pentru celebrele lor submarine “U-boot”.
Expediţia amiralului american Byrd în Antarctica
Imediat ce au aflat de descoperirea britanică, Statele Unite au trimis cea mai mare expediţie în zona Antarcticii, condusă de amiralul Richard Byrd, un cercetător polar legendar. Forța de expediţie consta în portavionul USS Casablanca, un spărgător de gheață, doisprezece nave de război, un submarin, douăzeci și cinci de avioane și elicoptere și aproape 5.000 de soldați.
Oficial, scopul operaţiunii era de natură militară, pentru a testa nave, avioane și echipamente în condițiile zonei reci. Un alt scop declarat ar fi fost acela de a descoperi depozite de cărbune și alte resurse valoroase. Operaţiunea care trebuia să se desfăşoare 6 luni, s-a întrerupt după doar 3 luni. Ce s-a întâmplat cu adevărat acolo? S-au speriat americanii de ceeau ce au găsit şi au fugit?
Sursa: http://www.lovendal.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu